În lumea de astăzi, Perioada caldă medievală a devenit un subiect de interes din ce în ce mai mare. De-a lungul timpului, importanța Perioada caldă medievală a fost consolidată în diferite domenii, de la viața personală a oamenilor până la economia globală. Relevanța lui Perioada caldă medievală a condus la efectuarea de cercetări și la generarea dezbaterilor în jurul acestui subiect, pentru a-l înțelege pe deplin și a lua decizii informate în legătură cu acesta. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Perioada caldă medievală, de la originea sa până la implicațiile sale actuale, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare asupra acestui subiect care are atât de mult impact asupra societății.
Perioada caldă medievală, cunoscută și ca Optimul climatic medieval, este o perioadă de încălzire în zona Atlanticului de Nord între anii 950 - 1250[1]. Temperatura la nivel global ar fi putut fi ușor mai scăzută decât cea ce la începutul sec.XX [2].
Profitând de topirea ghețurilor și verile mai calde, vikingii au explorat țărmurile arctice și au stabilit colonii în Islanda (874), sudul Groenlandei (980-990, Erik cel Roșu) și estul Americii de Nord (Leif Eriksson, cca. 1000).[3]
Între 1300 și 1850 această zonă a cunoscut o lungă si dramatică răcire, cunoscută sub denumirea de Mica Glaciațiune.[4]
Unele studii indică această perioadă de optim climatic ca fiind o anomalie climatică medievală în cadrul unei perioade de răcire globală (Neoglaciațiunea Holocenului), subliniind că semnificația efectelor sale a depășit domeniul anecdotic al temperaturilor.[5]
Nivelul temperaturilor din timpul optimului climatic medieval a fost semnificativ mai ridicat decât cel din timpul Micii Glaciațiuni care a urmat. Mai exact, a fost echivalent cu cel din anii '90, dar nu ar fi atins nivelul „global” al temperaturilor de la începutul secolului al XXI-lea.[6][7]