Posesie

În lumea de astăzi, Posesie continuă să fie un subiect de mare relevanță și interes pentru un spectru larg de oameni. Fie datorită impactului său asupra societății, politicii sau culturii populare, Posesie continuă să genereze dezbateri și reflecție în diferite domenii. În acest articol vom explora diferitele aspecte ale Posesie, analizând importanța acestuia, implicațiile sale și posibilele sale perspective de viitor. Printr-o abordare multidisciplinară, căutăm să înțelegem în continuare relevanța Posesie astăzi, precum și potențiala influență a acesteia asupra viitorului societății contemporane.

Posesia este exercitarea în fapt a prerogativelor dreptului de proprietate asupra unui bun de către o persoana care îl stăpânește și care se comporta ca un proprietar al acelui bun și că posesorul poate fi cel ce se comportă ca titular al unui alt drept real, cu excepția drepturilor reale de garanție.

Pentru a produce efecte juridice posesia trebuie să fie utilă, adică să fie : continuă; neîntreruptă; netulburată; publică; exercitată sub nume de proprietar. Posesia este viciată dacă nu îndeplinește una sau mai multe dintre cerințele prevăzute de lege.

Posesia este formată din două elemente: unul material (corpus) și unul psihologic, intelectual (animus). Lipsa elementului psihologic, animus face ca persoana care deține dreptul să nu îndeplinească calitatea de posesor, ci pe cea de posesor precar[1]

Posesiunea de fapt apare în momentul în care fonduri în „ager publicus” sunt date în folosință cetățenilor romani și care datorită neînțelegerilor iscate ne împărțirii fondurilor și a numeroaselor răscoale ale păturilor sărace din Roma a fost nevoie ca posesiunii să i se acorde anumită eficacitate, care în vechiul drept roman nu era acordată. Astfel posesorilor li s-a acordat un interdict pe calea pretoriană.

Note

  1. ^ Bîrsan, p. 386

Bibliografie

 Acest articol despre justiție este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa !