În lumea de astăzi, Reacție de transpoziție a devenit un subiect de interes și dezbatere constant. Fie datorită impactului său asupra societății, a relevanței sale istorice sau a influenței sale în diferite domenii, Reacție de transpoziție a captat atenția academicilor, specialiștilor și publicului larg. De-a lungul anilor, studiul și analiza Reacție de transpoziție a fost aprofundată, căutând să-i înțeleagă cauzele, consecințele și posibilele soluții. Acest articol urmărește să ofere o privire de ansamblu generală și completă a Reacție de transpoziție, abordând diferitele sale aspecte dintr-o perspectivă obiectivă și analitică. De la originea și până la implicarea ei astăzi, vor fi explorate diferitele fațete ale Reacție de transpoziție, pentru a oferi cititorului o înțelegere mai profundă și mai precisă a acestui subiect de relevanță universală.
Reacțiile de transpoziție (mai rar denumite și „reacții de rearanjare”) reprezintă un tip de reacții organice în care catena se rearanjează, astfel încât în final se obține un izomer de structură al moleculei originale.[1] De obicei, un substituent se leagă de un alt atom din aceeași moleculă. În exemplul de mai jos, substituentul R se mută de la atomul de carbon 1 la atomul 2:
Se cunosc de asemenea și procese de rearanjare sau de transpoziție intermoleculară.
O transpoziție 1,2 este o reacție organică prin care un substituent se mută de la un atom la un altul. Într-o transpoziție de tipul 1,2, sunt implicați doi atomi adiacenți, însă sunt posibile și întâlnite și transpoziții la distanță. Un exemplu este transpoziția Wagner-Meerwein:
Un alt exemplu este transpoziția Beckmann a cetoximelor: