René Clair

Astăzi, ne aprofundăm într-un subiect care a stârnit un mare interes de-a lungul anilor: René Clair. De la origini și până în prezent, René Clair a stârnit curiozitatea academicilor, cercetătorilor și entuziaștilor deopotrivă. În acest articol, vom explora diferitele aspecte ale René Clair, de la impactul său asupra societății până la relevanța sa astăzi. Alăturați-vă nouă în această călătorie prin istoria și implicațiile lui René Clair, pentru a descoperi influența sa în diferite domenii și importanța sa în lumea contemporană.

René Clair

René Clair și Erik Satie în 1924
Date personale
Nume la naștereRené-Lucien Chomette
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Paris, Franța[6][7][8][9] Modificați la Wikidata
Decedat (82 de ani)[1][3][10][11][4] Modificați la Wikidata
Neuilly-sur-Seine, Île-de-France, Franța[12][13] Modificați la Wikidata
Înmormântatcimitirul vechi din Neuilly-sur-Seine​ Modificați la Wikidata
Căsătorit cuBronia Clair] (–)[14][15] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța[16][17] Modificați la Wikidata
Ocupațiescenarist
regizor de film
producător de film
jurnalist
scriitor
monteur​
actor de film
cineast
regizor​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[1] Modificați la Wikidata
Alma materLycée Louis-le-Grand
lycée Montaigne]
Ani de activitate1924–1976
Alte premii
Legiunea de Onoare în grad de Mare Ofițer​
Comandor al Ordinului Artelor și Literelor​
Ordinul Național de Merit în grad de Mare Cruce​
ordre de la Grande Gidouille]
Premiul Louis Delluc​ (1955) pentru Marile manevre Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

René Clair (n. , Paris, Franța – d. , Neuilly-sur-Seine, Île-de-France, Franța), născut ca René-Lucien Chomette, a fost un regizor și scriitor francez. A devenit mai întâi celebru în anii 1920 ca regizor de filme mute în care comedia de cele mai multe ori se amesteca cu fantezia. A continuat apoi să realizeze unele dintre cele mai inovative filme sonore, primele de acest gen din Franța. Clair continuă să regizeze în străinătate, lucrând în Marea Britanie și Statele Unite ale Americii mai mult de un deceniu. Se reîntoarce în Franța după al doilea război mondial și continuă să regizeze aceleiași filme caracterizate de eleganță și inteligență, prezentând adesea o vedere nostalgică a stilului de viață francez din anii anteriori. A fost ales membru al Academiei Franceze în 1960.[18] Cele mai cunoscute filme ale lui Clair sunt Pălărie italiană de paie (1928), Acoperișurile din Paris (1930), Milionul (1931), Libertate (1931), M-am căsătorit cu o vrăjitoare (1942) și 10 negrii mititei (1945).

Biografie

René Clair s-a născut și a crescut în cartierul Halles din Paris. A petrecut cea mai mare parte a vieții sale în Paris. Deși a aparținut unei familii care de mai multe generații au fost comercianți prosperi, nici Rene Chaumette, nici fratele său mai mare, Henry, nu au continuat tradiția familiei (Henri Chomette devenind, mai târziu, ca și fratele său, regizor de film).

Filmografie

Opera literară

Clair a debutat inițial ca jurnalist. În 1926 publică primul său roman, Adams (tradus în engleză ca Star Turn), despre o vedetă de la Hollywood care nu mai face distincția între real și imaginar.[19] Ocazional a scris literatură de ficțiune (La Princesse de Chine și Jeux du hasard), dar multe din lucrările sale au tematică cinematografică, inclusiv reflecții asupra unor filme proprii. În afară de numeroasele articole jurnalistice, operele sale literare principale sunt:

  • Adams. (Paris: Grasset, 1926). Tradus în engleză ca Star Turn, (Londra: Chatto & Windus, 1936).
  • Réflexion faite. (Paris: Gallimard, 1951). Tradus în engleză ca Reflections on the Cinema. (Londra: William Kimber, 1953).
  • La Princesse de Chine, suivi de De fil en aiguille. (Paris: Grasset, 1951).
  • Comédies et commentaires. (Paris: Gallimard, 1959) . Tradus parțial în engleză ca Four Screenplays. (New York: Orion Press, 1970).
  • Discours de réception à l'Académie française. (Paris: Gallimard, 1962).
  • Tout l'or du monde. (Paris: Gallimard, 1962).
  • Cinéma d'hier, cinéma d'aujourd'hui. (Paris: Gallimard, 1970). Tradus în engleză ca Cinema Yesterday and Today. (New York: Dover, 1972).
  • L'Étrange Ouvrage des cieux, d'après The Dutch Courtezan de Jon Marston. (Paris: Gallimard, 1972).
  • Jeux du hasard: récits et nouvelles. (Paris: Gallimard, 1976).

Alte lucrări

Clair a lucrat și în radio sau în teatru, în 1951 regizând piesa radio Une larme du diable. În 1959 a regizat piesa de teatru a lui Musset denumită On ne badine pas avec l'amour, în care Gérard Philipe a avut unul din ultimele sale roluri înainte de moartea sa. În 1972 a regizat pentru Opera din Paris lucrarea lui Gluck denumită Orphée.

Note

  1. ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ René Clair, RKDartists, accesat în  
  3. ^ a b Rene Clair, Munzinger Personen, accesat în  
  4. ^ a b Rene Clair, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  5. ^ René Clair, Find a Grave, accesat în  
  6. ^ http://www.theyshootpictures.com/clairrene.htm  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ Клер Рене, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)​ 
  8. ^ BFI Film & TV Database 
  9. ^ „René Clair”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  10. ^ René Clair, SNAC, accesat în  
  11. ^ René Clair, Filmportal.de, accesat în  
  12. ^ http://www.silentera.com/articles/heissLokke/pordenone2007.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  13. ^ „René Clair”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  14. ^ Geneanet 
  15. ^ cairn.info 
  16. ^ Museum of Modern Art online collection, accesat în  
  17. ^ LIBRIS, , accesat în  
  18. ^ În 1994 Academia a început acordarea Prix René-Clair; René Clair Arhivat în , la Wayback Machine. la Académie française. Accesat la 20 mai 2012.
  19. ^ Celia McGeer, René Clair. (Boston: Twayne, 1980). p.48.

Bibliografie

  • Dictionnaire du cinéma français: sous la direction de Jean-Loup Passek. (Paris: Larousse, 1987). pag.80.
  • Jean Mitry, René Clair. (Paris: Éditions Universitaires, 1960). pag.5.

Legături externe