Importanța lui Rezervația de stejar pufos în societatea actuală este incontestabilă. Fie ca persoană publică, ca subiect de dezbatere sau ca parte a istoriei, Rezervația de stejar pufos și-a pus amprenta în viața multor oameni. În acest articol vom explora influența sa în diferite aspecte, de la impactul asupra culturii populare până la contribuțiile sale în domeniul științific. Printr-o analiză aprofundată, vom putea înțelege mai bine rolul pe care l-a jucat Rezervația de stejar pufos în lume și relevanța pe care continuă să o aibă și astăzi.
Rezervația de stejar pufos | |
Categoria IV IUCN (Arie de management pentru habitat/specie) | |
Localizarea rezervației pe harta țării | |
Poziția | ![]() ![]() |
---|---|
Cel mai apropiat oraș | Sighișoara Criș |
Coordonate | 46°08′06″N 24°40′56″E / 46.13500°N 24.68222°E[1] |
Suprafață | 11,90 ha |
Înființare | 1993, declarat în 2000 |
Modifică date / text ![]() |
Rezervația de stejar pufos este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în Transilvania, pe teritoriul județului Mureș [2].
Aria naturală se află în Podișul Târnavelor, în extremitatea sudică a județului Mureș (aproape de limita de graniță cu județul Sibiu), pe teritoriul administrativ al comunei Daneș ( satul Criș), în imediata apropiere de drumul județean DJ143, care leagă localitatea Daneș, Mureș de Iacobeni, Sibiu.
Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate[3] și are o suprafață de 11, 90 hectare.
Rezervația de stejar pufos (dispusă pe trei parcele în bazinul hidrografic al râului Târnava Mare) este inclusă în situl de importanță comunitară - Sighișoara - Târnava Mare[4] și reprezintă zonă naturală acoperită cu vegetație forestieră constituită din stejar pufos (Quercus pubesncens); în asociere cu arborete de sânger (Cornus sanguinea) și lemn câinesc (Ligustrum vulgare)[5].
În vecinătatea rezervației naturale se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: