În ultimele decenii, Robert Henry a fost subiectul unui interes din ce în ce mai mare din partea cercetătorilor, cadrelor universitare și profesioniștilor din diverse domenii. Impactul Robert Henry asupra societății moderne este incontestabil, implicațiile sale merg de la sfera economică la sfera culturală, inclusiv în domeniul sănătății și tehnologiei. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Robert Henry și vom analiza influența acestuia asupra diferitelor aspecte ale vieții noastre de zi cu zi. De la rolul său în formarea identităților până la participarea sa la dezvoltarea strategiilor de afaceri, Robert Henry a devenit un subiect relevant care merită să fie examinat din mai multe perspective. Prin analiza lui Robert Henry, căutăm să facem lumină asupra implicațiilor sale și să dezlegem complexitatea acestuia, pentru a înțelege mai bine rolul său în lumea contemporană.
Robert Henry | |
![]() Robert Henry | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 25 martie 1906 Saint-Loup-sur-Semouse |
Decedat | 24 octombrie 2001 (95 de ani) Saint-Loup-sur-Semouse |
Cetățenie | ![]() |
Ocupație | medic micolog homeopat poet |
Limbi vorbite | limba franceză ![]() |
Activitate | |
Instituție | l'Ecole du Service de Santé Militaire |
Alma Mater | Universitatea din Lyon(fr) |
Societăți | Președinte al Société Mycologique Inter-Vallées (SOMIVA), Saint-Chamond Membru al Société Botanique et Mycologique de L'Étrat (SOBOME) |
Modifică date / text ![]() |
Robert Vital Eugene Henry (n. 25 martie 1906, Saint-Loup-sur-Semouse – d. 24 octombrie 2001, Saint-Loup-sur-Semouse)[1] a fost un medic alopat, homeopat și micolog francez, un pionier în studiul genului Cortinarius, fiind considerat pe scară largă drept cel mai mare cunoscător al tuturor timpurilor al acestui gen foarte dificil de diferențiat. Mai departe a figurat și ca poet sub pseudonimul Guy-Victor Behlan. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Rob.Henry.
Tânărul Henry s-a împrietenit deja devreme cu literatul și micologul francez Frédéric Bataille, care l-a introdus atât în micologie cât și în poezie. A urmărit „Școala de Sănătate Militară” (l'Ecole du Service de Santé Militaire) din Lyon-Bron. După bacalaureat s-a înscris la Universitatea Lyon(fr) unde, în 1931, a depus o teză de doctorat pe următorul subiect: (Considerations anciennes et nouvelles sur les intoxications fongiques („Considerații antice și moderne despre otrăvirea fungică”). După Al Doilea Război Mondial și-a deschis un cabinet medical în Vesoul și și-a împărțit timpul între profesie și pasiune.
Pe 6 decembrie 1982, a fondat societatea micologică intradisciplinară SOMVIVA (Société Mycologique Inter-Vallées) în Saint-Chamond, ales președintele ei până la moartea sa, unde a criticat în articole între altele excesele culegătorilor de ciuperci, oferind sfaturi, uneori mergând împotriva credinței populare, pentru a evita riscul de otrăvire afirmând că intoxicarea rezultă din cauza „prostiei și ignoranței umane”.[2] Mai departe, a fost foarte implicat în societatea botanică și micologică din L'Étrat SOBOME (Société Botanique et Mycologique de l’Étrat).[3]
Henri Robert a studiat ciupercile timp de patruzeci de ani. Patru decenii în care acest micolog, a fotografiat, analizat, disecat și documentat ciupercile genului Cortinarius. Pe o rază de 100 de km, între Loira și Haute-Loire, a înregistrat și identificat 2.000 de specii, dar, potrivit lui, au mai fi rămas multe de descoperit. Mai departe, A colaborat intens cu compatrioții săi, micologii Xavier Carteret, André Bidaud, Pierre Moënne-Loccoz și Patrick Reumaux, publicând și o mulțime de articole în lucrările lor, astfel cu Xavier Carteret în 4, cu Bidaud în 27, cu Moënne-Loccoz în 40 și cu Reumaux în 39 de cazuri.
Acest fervent apărător al micologiei nu a fost amabil cu cărțile introductive care tratează întrebarea comestibilității: „Sunt prost făcute și insuficiente pentru a identifica o ciupercă pentru că recunoașterea unei ciuperci nu este ușoară și este nevoie de mult timp și putem întâlni specii noi care nu au fost niciodată descrise. Singur un micolog sau o persoană bine instruită poate recunoaște comestibilitatea sau nu a unei ciuperci”.
În 1991, Henry s-a retras ca medic, dar s-a preocupat mai departe intens cu micologia până ce a decedat în casa lui paternală pe 24 octombrie 2001 la vârsta înaltă de 95 ani.
Până în prezent, el este încă singurul micolog care și-a dedicat întreaga viață studiului complet al genului Cortinarius. Opera lui Henry este risipitoare , fiind colosală și multiplă. Munca lui, bazată pe observație exactă și obstinație (care este ceea ce a fost nevoie pentru a fi pionier în studiul Cortinariaceae-lor) a avut detractori. Fără îndoială, ei nu aveau această încăpățânare și acest grad de simpatie pentru acest gen considerat greu de înțeles, substanța operei acestui mare micolog. De-a lungul vieții sale, Dr. Henry a publicat peste trei mii de pagini și câteva sute de specii noi în diverse reviste științifice. El rămâne incontestabil cel mai mare „cortinariolog” al tuturor timpurilor și și-a răspândit pasiunea pentru acești bureți la discipoli. El este, de asemenea, la originea înființării „Zilelor europene ale „Cortinarilor”, care se bucură de un succes din ce în ce mai mare. Îi sunt dedicate mai multe specii.
Referințe pentru biografie: [4][5][6][7][8]
Doar lista cu cifra A este aici completă. Restul se poate verifica sub:[9].
|
|
|
Henry a colaborat de 205 ori cu alți micologi, adăugând articole în cărțile lor. Cea mai prestigioasă operă este în această legătură „Atlas des cortinaires” în nouă volume:
Sub pseudonimul Guy-Victor Behlan a publicat mai multe cărți cu poeme: