Rodica Braga

În acest articol vom aborda problema Rodica Braga, care este de cea mai mare importanță în contextul actual. Rodica Braga a fost subiect de dezbatere și analiză în diferite domenii, iar relevanța sa este de netăgăduit în societatea actuală. Din diferite perspective și abordări, Rodica Braga a generat interes și reflecție, ceea ce ne invită să-și aprofundăm studiul și înțelegerea. În acest sens, vom explora diverse aspecte legate de Rodica Braga, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și îmbogățitoare asupra acestui subiect.

Rodica Braga
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Alba Iulia, Alba, România Modificați la Wikidata
Decedată (84 de ani) Modificați la Wikidata
Sibiu, România Modificați la Wikidata
Căsătorită cuMircea Braga Modificați la Wikidata
CopiiCorin Braga Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Operă de debutSângele alb al pietrelor, 1972
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Rodica Braga (n. , Alba Iulia, Alba, România – d. , Sibiu, România)[1][2] a fost o scriitoare română.

Biografie

S-a născut la Alba Iulia în familia brutarului Traian Besoiu, iar mama, Rafila, a fost tehnician dentar. În perioada 1945-1955 a urmat cursurile Școlii elementare (1945-1952) și pe cele ale Liceului de fete (1952-1955) din Alba Iulia.[3] A absolvit cursurile Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, iar după absolvirea acesteia, în perioada 1960-1967 a fost profesoară de limba și literatura română și bibliograf la biblioteca Institutului Pedagogic din Baia Mare[4]. În anul 1970 s-a stabilit la Sibiu, iar în anul 1979 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Sibiu. A fost căsătorită cu criticul și istoricul literar Mircea Braga[5], iar împreună au avut doi copii Corin Braga și Marian Braga.

Rodica Braga a debutat literar în anul 1971, în revista Tribuna, iar în anul 1972 a debutat editorial cu volumul de schițe și nuvele, Sângele alb al pietrelor[6].

Premii literare

  • Premiul pentru debut acordat de filiala Sibiu a Uniunii Scriitorilor din România pe anul 1978 pentru romanul Nisipul memoriei;
  • Premiul național pentru creație literară pentru copii pe anul 1986, pentru cartea Prietenii lui Arthur;
  • Premiul OPERA OMNIA acordat de Uniunea Scriitorilor din România - Filiala Sibiu, pe anul 2005;
  • Premiul Cartea Anului 2007 al filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor din România pentru romanul Adagio[6].

Opera

  • Sângele alb al pietrelor, schițe și povestiri, Editura Cartea Românească, București, 1972;
  • Nisipul memoriei, roman, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978;
  • Dincolo de dragoste, roman, Editura Eminescu, București, 1979;
  • Eternități de o clipă, schițe, Editura Eminescu, București, 1982;
  • Singurătatea pământului, roman, Editura Eminescu, București, 1985;
  • Prietenii lui Arthur, carte pentru copii, Editura Ion Creangă, București, 1986;
  • Commentarius perpetuus, parabole, (în colaborare cu Mircea Ivănescu), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986;
  • Maia, roman, Editura Eminescu, București, 1988;
  • Împăratul-vrăjitor sau Poveste cu un lup alb, carte pentru copii, Editura Transilvania, Sibiu, 1990;
  • Ce povestesc icoanele, Editura Transilvania, Sibiu, 1991;
  • Fluturele negru, roman, Editura Imago, Sibiu, 1994;
  • Neliniștea cuvintelor, versuri, Editura Imago, Sibiu, 1995;
  • A doua neliniște, versuri, Editura Imago, Sibiu, 1997;
  • Stacojiu, versuri, Sibiu, 2000;
  • Și va fi ziua a opta..., roman, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001;
  • Visul bufniței, versuri, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003;
  • Commentarius perpetuus 2, parabole (în colaborare cu Mircea Ivănescu), Editura Imago, Sibiu, 2003;
  • Anul 2000, simple exerciții de sinceritate, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2005;
  • Făptura de raze, versuri, Editura Imago, Sibiu, 2007;
  • Adagio, roman, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2007;
  • Senin ca-n ou, versuri, Editura Vinea, Cluj-Napoca, 2009;
  • Vară de sidef, roman, Editura Imago, Sibiu, 2010;
  • Umbra din cuvânt, versuri, Editura Junimea, Iași, 2013;
  • Picătura de arsenic, versuri, Editura eLiteratura, București, 2015;
  • Timp în derivă, versuri, Editura Contemporanul, București, 2016;
  • Ametist, versuri, Editura Imago, Sibiu, 2017;
  • Trupul de fum al zilei, versuri, Editura Ideea Europeană, București, 2018;
  • Zgomotul liniștii, versuri, Editura Imago, Sibiu, 2019;
  • Sabie de lumină, versuri, Editura Ideea Europeană, București, 2020;
  • Poeme în mi bemol, versuri, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2021;
  • Șoaptele toamnei, versuri, Editura Imago, Sibiu, 2021;
  • Azi-noapte, pământul a țipat la mine, versuri, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2022;
  • Commentarius perpetuus, parabole, I+II (în colaborare cu Mircea Ivănescu), ediție de Corin Braga, Editura Tracus Arte, București, 2023.

Note

  1. ^ „Calendar de Nicolae Oprea, România literară, Nr. 25-26, 2013”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ „Scriitoarea Rodica Braga a încetat din viață la vârsta de 84 ani”. infocultural.eu. . Accesat în . 
  3. ^ Sasu, Aurel (). Dicționarul biografic al literaturii române. 1: A-L. Pitești: Paralela 45. p. 208. 
  4. ^ Uniunea Scriitorilor din România - Filiala Sibiu, Rodica Braga
  5. ^ Andreea Costea - Revista Familia, Familii de scriitori - Patru scriitori de renume la Universitate, Crișana, 4 aprilie 2014
  6. ^ a b Poeme senine, cu Rodica Braga, Tribuna, 31 mai 2010