Rosny-sur-Seine

În acest articol, vom explora Rosny-sur-Seine în profunzime, care este un subiect extrem de relevant astăzi. Rosny-sur-Seine este un concept care a trezit un mare interes în diverse domenii, de la știință la politică, inclusiv cultură și societate în general. Pe parcursul următoarelor rânduri, vom analiza diferitele fațete ale Rosny-sur-Seine, importanța sa în lumea contemporană și unele dintre controversele care gravitează în jurul lui. Acest articol își propune să facă lumină asupra Rosny-sur-Seine și să ofere o privire de ansamblu care să permită cititorului să înțeleagă mai bine domeniul și implicațiile sale. Fără îndoială, Rosny-sur-Seine este un subiect care nu lasă pe nimeni indiferent și care merită studiat în detaliu.

Rosny-sur-Seine
—  comună în Franța  —

Stemă
Stemă
Map
Rosny-sur-Seine (Franța)
Poziția geografică în Franța
Coordonate: 48°59′59″N 1°37′54″E ({{PAGENAME}}) / 48.999722222222°N 1.6316666666667°E
Țară Franța
ArondismentArondismentul Mantes-la-Jolie
CantonCantonul Mantes-la-Ville
Entitate administrativ-teritorială francezăFranța metropolitană
Regiune Île-de-France
Departament al Franței Yvelines
Numit dupăSena
Guvernare
 - maire de Rosny-sur-Seine]Pierre-Yves Dumoulin​[1] ()
Suprafață[2]
 - Total19,36 km²
Altitudine[6]82 m.d.m.
Populație (2022)
 - Total7.041 locuitori
Fus orarUTC+1
Cod poștal78710[3]
Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata
OpenStreetMap relation Modificați la Wikidata
Poziția localității Rosny-sur-Seine
Poziția localității Rosny-sur-Seine
Poziția localității Rosny-sur-Seine
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Rosny-sur-Seine este o comună franceză situată în departamentul Yvelines, în regiunea Île-de-France, chiar la vest de Mantes-la-Jolie, cele două comune fiind limitrofe.

Acest mic oraș, situat într-o buclă a râului Sena, este cunoscut în istorie ca ținutul lui Sully. Comuna este înfrățită cu Lustadt (Germania) din aprilie 1981.

Geografie

Map
Poziția comunei

Localizare

Comuna Rosny-sur-Seine se află în nord-vestul departamentului Yvelines, la aproximativ șaizeci de kilometri vest de Paris, în valea Senei, pe malul stâng al râului, în câmpia aluvionară care se îngustează înainte de concavitatea meandrului Guernes.

Teritoriul comunei include, de asemenea, pe platou, pădurea Rosny, al cărei punct culminant atinge 144 de metri.

Comune limitrofe

Rosny-sur-Seine se învecinează cu Mantes-la-Jolie și Buchelay la est, Rolleboise la nord, Bonnières-sur-Seine la vest și cu Saint-Illiers-la-Ville, Jouy-Mauvoisin și Perdreauville la sud. Orașul Guernes se află vizavi, pe celălalt mal al Senei.

Hidrografie

Comuna este mărginită de râul Sena și este traversată de pârâul Bléry.

Căi de comunicație și transport

Autostrada Normandiei (A13) traversează în întregime comuna, fără a o deservi direct. În traversarea comunei se află o zonă de servicii.

Comuna este deservită de gara Rosny-sur-Seine, situată pe linia Paris - Rouen.

Clima

În 2010, clima din comună era de tip oceanic al câmpiilor din Centru și de Nord, conform unui studiu a CNRS care se baza pe o serie de date care acoperă perioada 1971-2000[7]. În 2020, Météo-France a publicat o tipologie a climei din Franța metropolitană în care comuna este expusă la un climat oceanic și se încadrează în regiunea climatică sud-vestică a bazinului parizian, caracterizată prin precipitații scăzute, în special în primăvară (120 până la 150 mm) și un iarnă rece (3,5 °C)[8].

Pentru perioada 1971-2000, temperatura medie anuală este de 11 °C, cu o amplitudine termică anuală de 14,4 °C. Cantitatea medie anuală de precipitații este de 677 mm, cu 10,7 zile de precipitații în ianuarie și 7,7 zile în iulie[7]. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică cea mai apropiată, situată în comuna Magnanville la 6 km distanță în linie dreaptă[9], este de 11,6 °C, iar cantitatea medie anuală de precipitații este de 641,5 mm[10][11].

Pentru viitor, parametrii climatici estimați pentru comună pentru anul 2050, conform diferitelor scenarii de emisii de gaze cu efect de seră, pot fi consultati pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022[12].

Urbanism

Tipologie

La 1 ianuarie 2024, Rosny-sur-Seine este clasificată ca centură urbană, conform noii grile comunale de densitate cu șapte niveluri, definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice)[n 1][13][14][15] în 2022. Comuna aparține unității urbane Rosny-sur-Seine[n 2], o unitate urbană monocomunală care constituie un oraș izolat[16][17]. În plus, comuna face parte din aria metropolitană a Parisului, fiind una dintre comunele de la periferie[n 3][17], această zonă reunind 1.929 de comune[18][19].

Toponimie

Numele localității este atestat sub diferite forme de-a lungul timpului: Rodoniacum în 1204[20], Rooniacum în 1162, Roni în 1248, Roniacum în 1249 și Rodonium în jurul anului 1320[21].

Este vorba despre o formare toponimică de origine galică sau galo-romană în -(i)acum, un sufix de origine galică (-acon) care indică locul sau proprietatea. Primul element, Rosn-, reprezintă numele de persoană galic Rutenus, o variantă etnică Rutenius (vezi Ruteni, Rodez)[22]. Acest nume are omonime în toponime precum Rognac, Rosnay, Rogny etc[22].

Evoluția toponimului *Ruteniacum > Rodeniacum, nu Rodoniacum. Litera s din Rosny nu are o origine etimologică, ci servește pentru a marca închiderea și alungirea vocalei o. De altfel, acesta este motivul pentru care s nu trebuie pronunțat.

Istorie

Săpăturile arheologice efectuate în parcul Rosny au scos la iveală medalii și monede cu efigiile împăraților Constantin cel Mare, Valerian, Gallienus, Filip II Junior, Antoninus Pius, Aurelian și Marcus Aurelius Probus, precum și o necropolă datând din perioadele galo-romană și carolingiană, ce conține 145 de sarcofage pe locul fostei biserici.

În anul 848, un ordin emis de Carol cel Pleșuv menționează biserica parohială din Rosny printre posesiunile care aparțineau de abația Fontenelle[23].

În Evul Mediu, Rosny era reședința unei puternice seniorii, care includea un centru judiciar foarte important, unde locuiau bailli (magistrați), procurori, executori judecătorești și notari.

Seniorul dispunea de drept de înaltă, medie și joasă justiție, având autoritatea de a soluționa toate cauzele, de a judeca toate crimele comise pe domeniul său și chiar de a condamna la pedeapsa cu moartea. Spânzurătorile puteau fi văzute în câmpia înconjurătoare.

În lucrarea sa „Histoire généalogique de la maison de Béthune”, André Du Chesne descrie astfel Rosny:

„ Rosny este o veche și renumită seniorie care aparținea regelui, prin intermediul comitatului Mantes. Aceasta a fost deținută inițial de seniori care purtau numele de Mauvoisin. Totuși, fiicele familiei adoptau de obicei numele de Rosny. Printre acestea, Ide de Rosny s-a căsătorit cu Jean III, conte de Dreux, senior de Montpensier, prinț de sânge regal. Ultimul dintre acești seniori a fost Guy V Mauvoisin, fiul lui Guy IV Mauvoisin și al Laure de Ponthieu (numită și Laure d'Aumale), fiica lui Jean de Ponthieu, conte de Aumale. Acesta era nepotul Jeanne de Dammartin, contesă de Ponthieu, regină a Castiliei și Leónului, și, la rândul său, nepoată a regelui Ludovic al VII-lea al Franței. ”

Primul senior de Rosny, în 1070, a fost Raoul I Mauvoisin, supranumit Cel Bărbos, care, alături de seniorii din Jouy, Septeuil și alți cavaleri din Mantes, l-a ajutat pe Filip I, regele Franței, să-l respingă pe Wilhelm Cuceritorul, ducele Normandiei. Raoul a construit un castel medieval în Rosny[24].

Pentru a evita fragmentarea proprietății senioriale, Guy IV Mauvoisin și copiii săi au încheiat un acord prin care moștenirea integrală a bunurilor revenea fiului cel mare, acesta urmând să plătească o rentă anuală fiecăruia dintre frații și surorile sale.

În secolul al XVI-lea, Rosny, aflat în proprietatea familiei Melun, a trecut, prin căsătorie[25], în posesia casei Béthune, unde s-a născut în 1559 Maximilien de Béthune, duce de Sully, ministru al lui Henric IV. Acesta, consilier al regelui Henric IV și superintendent al finanțelor, a fost cel care a construit actualul castel de la Rosny.

Ulmii plantați de Sully, marchiz de Rosny, de-a lungul drumurilor, au primit numele de rosny sau rosne. „Sully a înconjurat cimitirele din satele de la țară cu ulmi, iar acești ulmi au fost numiți mai târziu rosnys, ca semn de recunoștință din partea poporului.”[26].

La 14 martie 1590, după bătălia de la Ivry, regele Franței Henric IV s-a deplasat la castelul din Rosny, unde a luat cina în public. Încălcând eticheta vremii, el a acordat onoarea de a sta la masa sa generalilor care luptaseră alături de el.

  • Martie 1814: După revenirea lui Napoleon, castelul din Rosny a fost incendiat.
  • 1824: Deschiderea hospiciului Saint-Charles, construit de ducesa de Berry.
  • 1843: Inaugurarea gării din Rosny de către Compania Căii Ferate Paris - Le Havre.
  • 1943: Crearea Școlii de Agricultură Sully în clădirile hospiciului Saint-Charles (școala a fost transferată la Magnanville în 1968).

Populația și societatea

Date demografice

Evoluția numărului de locuitori este cunoscută prin recensămintele populației efectuate în comună începând din 1793. Pentru comunele cu mai puțin de 10 000 de locuitori, un recensământ al întregii populații este realizat la fiecare cinci ani, populațiile legale pentru anii intermediari fiind estimate prin interpolare sau extrapolare[27][28].

În 2022, comuna număra 7041 locuitori[n 4], în creștere cu +13,42 % față de 2016 (Yvelines: +2,72 %, Franța fără Mayotte: +2,11 %).

Demografia în Rosny-sur-Seine (Sursa : EHESS[29], INSEE[30][31][32])
An 17931821184118561876188619011921193619621982200620142022
Populație 656584674706675791911937103615603932504358427041

Cultură locală și patrimoniu

Ospiciul Saint-Charles.
Biserica Rosny-sur-Seine.
Statuia lui Sully.

Locuri și monumente

  • Castelul din Rosny[33]
Construit din cărămidă și piatră de calcar de către Maximilien de Béthune, duce de Sully, la sfârșitul secolului al XVI-lea, castelul a trecut prin diverse vicisitudini în secolele al XIX-lea și al XX-lea. A fost clasificat ca monument istoric în 1941.
Achiziționat în 1984 de o companie japoneză, Nippon Sangyoo Kabushiki Kaisha, castelul a fost în mare parte deposedat de mobilierul său și a suferit diverse degradări, inclusiv un incendiu în ianuarie 1997. Lucrări de conservare, finanțate de Ministerul Culturii și al Comunicării, au fost atunci inițiate de urgență, după somația adresată proprietarului care nu și-a respectat obligațiile.
  • Ospiciul Saint-Charles
Ospiciul Saint-Charles a fost construit în 1820 de arhitectul elvețian Antoine Froelicher, iar capela sa a fost sfințită în 1824 de episcopul de Chartres[34][35].
Ridicat în anii 1820 de către Caroline Ferdinande, Ducesă de Berry, acest hospiciu, situat în apropierea castelului, a îndeplinit o dublă funcție timp de mai bine de un secol: îngrijirea bolnavilor și educarea copiilor săraci. Până în 1968, a fost, de asemenea, sediul unei școli private de agricultură. După această dată, a fost dezafectat și abandonat.
În 1983, districtul urban din Mantes a decis să-l restaureze și să-l transforme într-un spațiu cultural, destinat în principal expozițiilor de pictură și sculptură, incluzând lucrări ale pictorului Jean-Marie Ledannois și ale Mișcării artiștilor contemporani din Yvelines.
Capela Saint-Charles se distinge prin porticul care înconjoară curtea interioară[36].
  • Fântâna-adăpătoare: construită de ducesa de Berry.
  • Biserica Saint-Jean-Baptiste-et-Saint-Lubin: păstrează un tablou realizat de Camille Corot în 1840, intitulat Fuga în Egipt[37].
  • Pădurea Rosny: clasificată ca zonă naturală de interes ecologic, faunistic și floristic (ZNIEFF)[n 5][39].
  • Foișorul belvedere din Châtillon: foișor situat în pădurea Rosny-sur-Seine.

Personalități

  • Maximilien de Béthune (duce de Sully) (1559-1641), născut la Rosny, a fost baron, apoi marchiz de Rosny. De asemenea, a fost prinț suveran de Henrichemont și Boisbelle, marchiz de Nogent-le-Rotrou, conte de Muret și de Villebon, viconte de Meaux și a devenit ministru al regelui Henric IV, ceea ce a adus la Rosny vizita regelui Franței.
Statuia sa monumentală (15 tone), realizată în 1817 de sculptorul Jean-Joseph Espercieux, a fost ridicată la intrarea în Rosny în 1931.

Note

  1. ^ Conform zonei de clasificare a comunelor rurale și urbane publicată în noiembrie 2020, în aplicarea noii definiții a ruralității validată la 14 noiembrie 2020 în cadrul comitetului interministerial pentru ruralități.
  2. ^ O unitate urbană este, în Franța, o comună sau un ansamblu de comune care prezintă o zonă de construcții continue (fără întreruperi de peste 200 de metri între două construcții) și care are cel puțin 2.000 de locuitori. O comună trebuie să aibă mai mult de jumătate din populația sa în această zonă construită.
  3. ^ În octombrie 2020, noțiunea de zonă metropolitană a înlocuit vechea noțiune de zonă urbană, pentru a permite comparații coerente cu alte țări din Uniunea Europeană.
  4. ^ Populația municipală legală în vigoare la 1 ianuarie 2025, înregistrată în anul 2022, este definită în limitele teritoriale în vigoare la 1 ianuarie 2024, data de referință statistică fiind 1 ianuarie 2022.
  5. ^ În Franța, o zonă naturală de interes ecologic, faunistic și floristic (prescurtat ZNIEFF) este un spațiu natural inventariat datorită caracterului său remarcabil. Aceasta completează zonele reglementate (ariile protejate) pentru a ghida deciziile de amenajare a teritoriului (documente de urbanism, crearea de spații protejate, scheme departamentale pentru cariere etc.) și pentru a evita artificializarea zonelor cu un înalt interes ecologic[38].

Referințe

  1. ^ French National Directory of Representatives, accesat în  
  2. ^ répertoire géographique des communes, accesat în  
  3. ^ dataset of postal codes in France,  
  4. ^ http://www.fallingrain.com/world/FR/00/RosnysurSeine.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ a b répertoire géographique des communes, , arhivat din original la |archive-url= necesită |archive-date= (ajutor) 
  6. ^ Q133878296,  
  7. ^ a b Joly, Daniel; Brossard, Thierry; Cardot, Hervé; Cavailhes, Jean; Hilal, Mohamed; Wavresky, Pierre (). „Les types de climats en France, une construction spatiale”. Cybergéo, revue européenne de géographie - European Journal of Geography (în franceză și engleză). 501. Accesat în . 
  8. ^ fr Zonarea climatică în Franța continentală.  (accesat la 08/05/2024)
  9. ^ fr Distanța în linie dreaptă între Rosny-sur-Seine și Magnanville  (accesat la 25/01/2025)
  10. ^ fr Stația Météo-France Magnanville - fișă climatologică - perioada 1991-2020  (accesat la 21/05/2024)
  11. ^ fr Stația Météo-France Magnanville - fișă de metadate  (accesat la 21/05/2024)
  12. ^ fr Climadiag Commune France: Diagnosticați problemele climatice din comunitatea dvs  (accesat la 08/05/2024)
  13. ^ INSEE (). „Zonage rural”. observatoire-des-territoires.gouv.fr (în franceză). Accesat în . 
  14. ^ fr Comună urbană – definiție  (accesat la 08/05/2024)
  15. ^ fr Înțelegerea grilei de densitate  (accesat la 08/05/2024)
  16. ^ fr Unitați Urbane 2020 - Rosny-sur-Seine  (accesat la 25/01/2025)
  17. ^ a b fr Metadatele comunei Rosny-sur-Seine  (accesat la 25/01/2025)
  18. ^ fr Zona metropolitană a orașelor 2020 - Paris  (accesat la 29/09/2024)
  19. ^ Bellefon, Marie-Pierre de; Eusebio, Pascal; Forest, Jocelyn; Pégaz-Blanc, Olivier; Warnod, Raymond (). „En France, neuf personnes sur dix vivent dans l'aire d'attraction d'une ville”. INSEE FOCUS (în franceză). 211. Accesat în . 
  20. ^ Cocheris, Hippolyte (). Dictionnaire des anciens noms des communes du département de Seine-et-Oise, précédé d'une notice sur l'origine des noms de lieux de l'arrondissement de Corbeil (în franceză). Versailles: Cerf et fils. Accesat în . 
  21. ^ Nègre, Ernest (). Toponymie générale de la France. Volume 2: Formations non-romanes ; formations dialectales (în franceză). Geneva: Librairie Droz. p. 982. ISBN 978-2-600-00133-5. 
  22. ^ a b Dauzat, Albert; Rostaing, Charles (). Dictionnaire étymologique des noms de lieux en France (în franceză). Paris: Librairie Guénégaud. p. 572b. ISBN 978-2-85023-076-9. 
  23. ^ fr Forteresses France - Rosny, Rosay fiefs des Mauvoisin  (accesat la 25/01/2025)
  24. ^ Pernoud, Régine (). Lumière du Moyen Âge (în franceză). Paris: Bernard Grasset. p. 117. 
  25. ^ fr Base généalogique Roglo - ... de Rosny  (accesat la 25/01/2025)
  26. ^ Cassan, Armand (). Statistique de l'arrondissement de Mantes (Seine-et-Oise) (în franceză). Mantes: Chez Fourcade. p. 110. 
  27. ^ fr Prezentarea recensământului populației  (accesat la 09/05/2024)
  28. ^ fr Documentație suplimentară privind recensământul  (accesat la 09/05/2024)
  29. ^ fr Rosny-sur-Seine pe pagina de internet Ldh/EHESS/Cassini  (accesat la 25/01/2025)
  30. ^ fr Populații legale 2006 Rosny-sur-Seine (78531)  (accesat la 25/01/2025)
  31. ^ fr Populații legale 2014 Rosny-sur-Seine (78531)  (accesat la 25/01/2025)
  32. ^ fr Populații legale 2022 Rosny-sur-Seine (78531)  (accesat la 25/01/2025)
  33. ^ fr POP : la plateforme ouverte du patrimoine - Château de Sully  (accesat la 25/01/2025)
  34. ^ fr Dessins du musée national du château de Pau - Charlemagne, Saint Louis, Henri IV  (accesat la 25/01/2025)
  35. ^ fr POP : la plateforme ouverte du patrimoine - Hospice Saint-Charles (ancien)  (accesat la 25/01/2025)
  36. ^ fr POP : la plateforme ouverte du patrimoine - Hospice Saint-Charles (ancien)  (accesat la 25/01/2025)
  37. ^ fr Sauvegarde de l’Art Français - Rosny-sur-Seine, Église paroissiale de Saint-Jean-Baptiste, La Fuite en Egypte  (accesat la 25/01/2025)
  38. ^ fr Lista siturilor ZNIEFF franceze clasificate pe regiuni  (accesat la 22/10/2024)
  39. ^ fr Inventarul Național al Patrimoniului Natural - FORET DE ROSNY  (accesat la 25/01/2025)

Bibliografie

  • Le patrimoine des communes des Yvelines, tome 2 (în franceză). Paris: Éditions Flohic. . pp. 430–434. ISBN 978-2-84234-070-4. 

Vezi și

Legături externe