În lumea de astăzi, Rub al-Khali este un subiect de mare relevanță și interes pentru mulți oameni. De-a lungul istoriei, Rub al-Khali a jucat un rol fundamental în societate, cultură și viața de zi cu zi a oamenilor. De la origini, Rub al-Khali a generat dezbateri, controverse și fascinație, devenind un punct de referință pentru a înțelege mai bine lumea din jurul nostru. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Rub al-Khali, analizând impactul acestuia asupra diferitelor aspecte ale societății și ale individului. Printr-o abordare multidisciplinară, vom descoperi multiplele dimensiuni și perspective pe care Rub al-Khali le oferă, îmbogățindu-ne astfel cunoștințele și înțelegerea acestui subiect semnificativ.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Rub al-Khali (arabă الربع الخالي), literalmente „Pătrimea goală”, este unul dintre cele mai mari deșerturi și cea mai mare întindere neîntreruptă de nisip din lume. Deșertul se întinde pe o suprafață de 780.000 km2, ocupând o treime din partea sudică a peninsulei Arabia. Este traversat de tropicul racului, iar clima acestuia este influențată de vântul pasat. Primele expediții care au traversat deșertul au fost cele conduse de englezii Bertram Thomas (1931) și John Philby (1932).
Deșertul ocupă o suprafață de 780.000 km2, întinzându-se din nord, de la provincia Nejd, unde se continuă cu deșertul Nefud, până în sud, la regiunile Hadramaut din Yemen și Dhofar din Oman, unde extinderea deșertului este oprită de zona aflată sub influența musonului. Deșertul se prezintă sub formă de dune de nisip care pot atinge 300 m înălțime; regiunea dunelor se întinde pe o suprafață de peste 500.000 km². Multe râuri (Wadi) din Arabia Saudită seacă în nisipul deșertului Rub al-Khali. În nordul deșertului se află cea mai mare oază, oaza Liwa (50.000–150.000 de locuitori).
Cantitatea anuală medie de precipitații nu depășește 50 mm, deșertul fiind considerat hiperacid. Temperaturile pe tropicul racului ating 60°C în timpul zilei, iar noaptea coboară până la punctul de îngheț. Cu toate condițiile vitrege de viață se pot întâlni în deșert câteva specii de plante, ca și unele specii păianjeni și rozătoare adaptate la clima uscată.