În acest articol vom vorbi despre Sericicultură, un subiect care a captat atenția oamenilor de toate vârstele și interesele. Sericicultură este un subiect care a generat multe dezbateri și controverse în ultima vreme și este important să îl analizăm din diferite perspective. De la impactul său asupra societății și până la relevanța sa în cultura populară, Sericicultură s-a dovedit a fi un subiect de interes general care merită să fie explorat în profunzime. Pe parcursul acestui articol, vom analiza diferite aspecte ale Sericicultură, de la originea sa până la posibilele sale consecințe în viitor.
Sericicultura, sau cultura mătăsii, este o ramură a zootehniei care are ca obiect creșterea și înmulțirea viermilor de mătase[1] în vederea obținerii gogoșilor destinate prelucrării.[2] Deși există mai multe specii comerciale de viermi de mătase, Bombyx mori (omida din mătăse domestică) este cel mai utilizat și intens studiat vierme de mătase. Se crede că mătasea a fost produsă pentru prima dată în China încă din perioada neolitică. Sericicultura a devenit o importantă industrie textilă în țări precum Brazilia, China, Franța, India, Italia, Japonia, Coreea, și Rusia. Astăzi, China și India sunt cei doi producători principali, cu peste 60% din producția anuală mondială.
Viermii de mătase sunt hrăniți cu frunze de dud, iar după a patra năpârlire(d), se urcă pe o crenguță de lângă ei și își rotesc mătasea formând pupele. Mătasea este un filament continuu care cuprinde proteina fibroină, secretată din două glande salivare în capul fiecărui vierme și o gumă numită sericină(d), care cimentează filamentele. Sericina este îndepărtată prin introducerea pupelor în apă fierbinte, care eliberează filamentele de mătase și le pregătește pentru bobinare. Acesta este cunoscută sub denumirea de proces de degumare.[3] Scufundarea în apă fierbinte ucide, de asemenea, pupa viermelui de mătase.
Materiale media legate de sericicultură la Wikimedia Commons