Tomás de Iriarte

În acest articol, vom explora Tomás de Iriarte și impactul său în diferite contexte. De la origine până la evoluția sa actuală, Tomás de Iriarte a fost un subiect de interes și dezbatere în diverse domenii. Vom analiza importanța sa în societatea contemporană, relevanța sa în domeniul academic și influența sa asupra dezvoltării tehnologice. În plus, vom examina modul în care Tomás de Iriarte a modelat opiniile și atitudinile oamenilor de-a lungul timpului și cum continuă să fie un punct de referință în lumea de astăzi. Prin această analiză cuprinzătoare, sperăm să facem lumină asupra Tomás de Iriarte și să oferim o imagine mai completă a impactului său asupra vieții de zi cu zi.

Tomás de Iriarte y Oropesa

Tomás de Iriarte y Oropesa
Date personale
Nume la nașteredieguito vidondo/tomasito Modificați la Wikidata
Născut18 septembrie 1750
Puerto de la Cruz, Tenerife, Spania
Decedat17 septembrie 1791 (la 41 de ani)
Madrid
Frați și suroriDomingo de Iriarte]
Bernardo de Iriarte]  Modificați la Wikidata
Naționalitatespaniolă Spania
Ocupațiepoet, dramaturg
Limbi vorbitelimba spaniolă[1]
limba franceză Modificați la Wikidata
PregătireAntonio Rodríguez de Hita]  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Activ ca scriitora doua jumătate a secolului al XVIII-lea
Mișcare/curent literarneoclasicism
Specie literarăpoezie, satiră
Semnătură

Tomás de Iriarte (sau Yriarte) y Oropesa (n. 18 septembrie 1750 - d. 17 septembrie 1791) a fost un poet spaniol.

Membru al cercului literar Fonda de San Sebastián, a participat la disputele literare ale epocii ca partizan al anticilor, creația sa înscriindu-se în tiparele neoclasicismului.

A introdus în literatura spaniolă forme metrice noi (endecasilabul și alexandrinul).

Scrieri

  • 1779: Muzica ("La Música"), poem didactic
  • 1782: Fabule literare ("Fabulas literarias"), opera sa principală, ilustrare a teoriilor clasice și care se constituie ca o satiră la adresa scriitorilor mediocri.

A tradus din Horațiu, Virgiliu și din dramaturgii francezi ai epocii.

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în