În lumea de astăzi, Tony Gatlif a devenit un subiect de interes și dezbatere pentru un număr mare de oameni. Fie datorită relevanței sale istorice, a impactului său asupra societății moderne sau a conexiunii cu tendințele actuale, Tony Gatlif a captat atenția unui public larg. De-a lungul istoriei, Tony Gatlif a jucat un rol crucial în multiple aspecte ale vieții umane, iar influența sa continuă să se răspândească și astăzi. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Tony Gatlif și vom examina importanța acestuia în contextul actual. De la impactul său asupra culturii populare până la relevanța sa în mediul academic, Tony Gatlif rămâne un subiect de mare interes și merită o atenție detaliată. Printr-o analiză cuprinzătoare, vom căuta să înțelegem mai bine ce reprezintă Tony Gatlif și semnificația sa în lumea contemporană.
Tony Gatlif | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Michel Boualem Dahmani ![]() |
Născut | (76 de ani)[1] ![]() Alger, Algeria franceză, Franța[2][3] ![]() |
Copii | Elsa Dahmani ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Etnie | Kabili romi spanioli ![]() |
Ocupație | regizor de film producător de film scenarist actor de teatru actor de film compozitor de coloană sonoră ![]() |
Locul desfășurării activității | Franța[4] ![]() |
Limbi vorbite | limba franceză[5] ![]() |
Activitate | |
Alte nume | Tony Gatlif ![]() |
Premii | Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare () César de la meilleure musique originale () Premiul Cannes pentru cel mai bun regizor () prix Un certain regard () ![]() |
Prezență online | |
Modifică date / text ![]() |
Tony Gatlif, născut Michel Boualem Dahmani, (n. , Alger, Algeria franceză, Franța) este un regizor de film, scenarist, compozitor, actor și producător francez de etnie romă.[6]
Tony Gatlif s-a năsut în Algeria, în grupul etnic Pieds-noirs.[7] Și-a petrecut copilăria în Algeria, apoi a emigrat în Franța în 1960, după Războiul de Independență al Algeriei.[8]
Tony Gatlif a jucat în mai multe spectacole de teatru înainte de a-și construi o carieră în industria cinematografică. A regizat primul său film, La Tête en ruine, în 1975.[9] A continuat în 1979 cu La Terre au ventre, un film despre Războiul de independență din Algeria.[10]
Începând cu filmul Corre, gitano (1981), Gatlif a abordat teme legate de romii din Europa, cu atât mai mult cu cât și el este parțial de etnie romă.[11]
După filmările pentru Gaspard et Robinson în 1990, Gatlif a filmat doi ani (1992-1993) pentru următorul său film, intitulat Latcho Drom,[12] care a fost răsplătit cu numeroase premii.[13] Acest film, deseori considerat documentar, explorează cultura romilor din întreaga lume, pornind de la tradițiile lor muzicale.[14] Vincent Ostria, pe atunci jurnalist la Cahiers du Cinéma, Latcho Drom a fost „cel mai autentic film al anului 1993”.
Un an mai târziu, în 1994, Gatlif a regizat filmul Mondo, prin care a recreat universul lui Jean-Marie Gustave Le Clézio pe marele ecran.[15]
Filmul Exils (2004) a câștigat Premiul pentru cel mai bun regizor la Festivalul Internațional de Film de la Cannes din 2004.[16] Tot la Cannes, la ediția din mai 2006, a avut loc și premiera filmului Transylvania regizat de Gatlif.[17]
|title=
(ajutor)