În lumea de astăzi, Uzbekfilm a câștigat o mare relevanță în diferite domenii. De la politică la cultura populară, Uzbekfilm a devenit un subiect de discuție constantă și de mare interes pentru o mare varietate de public. De-a lungul timpului, Uzbekfilm a evoluat și a căpătat noi dimensiuni care au captat atenția experților și entuziaștilor deopotrivă. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Uzbekfilm și vom analiza impactul acestuia asupra lumii noastre moderne. De la istoria sa până la implicațiile sale pentru viitor, vom aprofunda într-o analiză detaliată care va face lumină asupra acestui fenomen atât de relevant astăzi.
Uzbekfilm | |
Tip | societate pe acțiuni deschise ![]() |
---|---|
Fondată | ![]() |
Sediu | Tașkent |
Industrie | Procesul de producție al unui film ![]() |
Produse | film ![]() |
Prezență online | |
site web oficial Internet Movie Database canal YouTube YouTube handle | |
Modifică date / text ![]() |
Uzbekfilm (în uzbecă Oʻzbekfilm, Ўзбекфильм, în rusă Узбекфильм) este cel mai mare și mai vechi studio de film din Uzbekistan. A fost fondat la 1 iulie 1925.[1]
Compania a fost denumită inițial Sharq Yulduzi (cu sensul de Steaua Orientului). În 1936, a fost redenumită Uzbekfilm. În timpul războiului sovieto-german împotriva Germaniei naziste și a aliaților săi, compania a fost numită Tașkent Film Studio. În 1958, a fost redenumită din nou Uzbekfilm. În 1979, studioul de film a primit numele regizorului și actorului Kamil Iarmatov (1903-1978).[2]
De la fondarea sa, Uzbekfilm a produs aproximativ 400 de lungmetraje și 100 de filme de animație.[3] Unele dintre cele mai populare filme produse de Uzbekfilm sunt Maftuningman (1958), Mahallada duv-duv gap (1960), Yor-yor (1964), Shum bola (1977), Toʻylar muborak (1978), Suyunchi (1982), Kelinlar qoʻzgʻoloni (1984), Armon (1986) și Abdullajon (1991).
După ce Uzbekistanul a devenit independent în 1991, guvernul țării a preluat controlul complet al studioului.
În 1996, Uzbekfilm a fost transformată într-o societate pe acțiuni.[4] Studioul produce mai puțin de zece filme de lungmetraj pe an.