Vegetație

În acest articol, vom explora în detaliu Vegetație și impactul său asupra societății actuale. De la origini și până la relevanța sa astăzi, Vegetație a jucat un rol crucial în diferite aspecte ale vieții de zi cu zi. De-a lungul istoriei, Vegetație a fost subiect de studiu, dezbateri și controverse, ceea ce a condus la o mai bună înțelegere a importanței și relevanței sale în diferite domenii. Prin această analiză cuprinzătoare, sperăm să facem lumină asupra diferitelor aspecte ale Vegetație și asupra influenței sale asupra societății moderne. Vegetație va continua, fără îndoială, să fie un subiect de interes în viitor și este esențial să înțelegem impactul său în lumea de astăzi.

Vegetația reprezintă totalitatea formatiunilor de plante eterogene ca origine geografică și cu înrudiri diverse, dar grupate împreună de necesitățile de trai în unități de viață numite fitocenoze și asociații. Vegetația este o asamblare a speciilor de plante și a acoperirii pe care o oferă.[1] Tipul de vegetație este definit de speciile dominante caracteristice sau de un aspect comun al asamblării, cum ar fi o gamă de elevații sau o comunitate de mediu.[2]

Se deosebesc patru tipuri principale de vegetație:

  • tipul de arbori-arbuști;
  • tipul ierbos;
  • tipul de pustiu;
  • tipul rătăcitor din care fac parte fitocenozele din plancton și din sol.

Istoria definiției

Distincția între vegetație (aspectul general al unei comunități) și floră (compoziția taxonomică a unei comunități) a fost făcută în primul rând de Jules Thurmann (1849). Înainte de aceasta, cei doi termeni (vegetație și floră) au fost folosiți fără discriminare[3][4] și încă se află în anumite contexte. Augustin de Candolle (1820) a făcut o distincție similară, dar a folosit termenii "stație" (tip de habitat) și "habitat" (regiune botanică).[5][6] Mai târziu, conceptul de vegetație ar influența utilizarea termenului biom, cu includerea elementului animal.[7]

Alte concepte asemănătoare vegetației sunt "fizionomia vegetației" (Humboldt, 1805, 1807) și "formarea" (Grisebach, 1838, derivată din "Vegetationsform", Martius, 1824).[4][8][9][10][11]

Plecând de la Taxonomia linneană, Humboldt a stabilit o nouă știință, împărțind geografia plantei între taxonomiști care au studiat plantele ca taxoni și geografi care au studiat plantele ca vegetație.[12] Abordarea fizionomică în studiul vegetației este obișnuită în rândul biogeografilor care lucrează la vegetație la scară mondială sau când există o lipsă de cunoaștere taxonomică a unui anumit loc (de exemplu, în tropice, unde biodiversitatea este frecvent înaltă).[13]

Conceptul de "tip de vegetație" este mai ambiguu. Definiția unui tip de vegetație specifică poate include nu numai fizionomia, ci și aspectul floristic și al habitatului.[14][15] În plus, abordarea fitosociologică în studiul vegetației se bazează pe o unitate fundamentală, asociația de plante, care este definită pe floră.[16]

O schemă de clasificare clară și simplă pentru tipurile de vegetație a fost produsă de Wagner & von Sydow (1888).[17][18] Alte lucrări importante cu o abordare fizionomică includ Grisebach (1872), Warming (1895, 1909), Schimper (1898), Tansley și Chipp (1926), Rübel (1930), Burtt Davy (1938) André Aubréville (1956, 1957), Trochain (1955, 1957), Küchler (1967), Ellenberg și Mueller-Dombois (1967) (a se vedea clasificarea vegetației).


Vegetația României este repartizată în trei zone: zona stepelor, zona pădurilor și zona alpină.

Note

  1. ^ Burrows, Colin. (). Processes of vegetation change. London: Unwin Hyman. p. 1. ISBN 0045800138. 
  2. ^ Introduction to California Plant Life; Robert Ornduff, Phyllis M. Faber, Todd Keeler-Wolf; 2003 ed.; p. 112
  3. ^ Thurmann, J. (1849). Essai de Phytostatique appliqué à la chaîne du Jura et aux contrées voisines. Berne: Jent et Gassmann, Arhivat în , la Wayback Machine..
  4. ^ a b Martins, F. R. & Batalha, M. A. (2011). Formas de vida, espectro biológico de Raunkiaer e fisionomia da vegetação. In: Felfili, J. M., Eisenlohr, P. V.; Fiuza de Melo, M. M. R.; Andrade, L. A.; Meira Neto, J. A. A. (Org.). Fitossociologia no Brasil: métodos e estudos de caso. Vol. 1. Viçosa: Editora UFV. p. 44-85. „Archived copy” (PDF). Arhivat (PDF) din originalul de la . Accesat în . . Earlier version, 2003, „Archived copy” (PDF). Arhivat (PDF) din originalul de la . Accesat în . .
  5. ^ de Candolle, Augustin (1820). Essai Élémentaire de Géographie Botanique. In: Dictionnaire des sciences naturelles, Vol. 18. Flevrault, Strasbourg, .
  6. ^ Lomolino, M. V., & Brown, J. H. (2004). Foundations of biogeography: classic papers with commentaries. University of Chicago Press, .
  7. ^ Coutinho, L. M. (2006). O conceito de bioma. Acta Bot. Bras. 20(1): 13-23, „Archived copy”. Arhivat din originalul de la . Accesat în . .
  8. ^ Humboldt, A. von & Bonpland, A. 1805. Essai sur la geographie des plantes. Accompagné d'un tableau physique des régions équinoxiales fondé sur des mesures exécutées, depuis le dixiéme degré de latitude boréale jusqu'au dixiéme degré de latitude australe, pendant les années 1799, 1800, 1801, 1802 et 1803. Paris: Schöll, Arhivat în , la Wayback Machine..
  9. ^ Humboldt, A. von & Bonpland, A. 1807. Ideen zu einer Geographie der Pflanzen, nebst einem Naturgemälde der Tropenländer. Bearbeitet und herausgegeben von dem Ersteren. Tübingen: Cotta; Paris: Schoell, Arhivat în , la Wayback Machine..
  10. ^ Grisebach, A. 1838. Über den Einfluß des Climas auf die Begrenzung der natürlichen Floren. Linnaea 12:159–200, Arhivat în , la Wayback Machine..
  11. ^ Martius, C. F. P. von. 1824. Die Physiognomie des Pflanzenreiches in Brasilien. Eine Rede, gelesen in der am 14. Febr. 1824 gehaltnen Sitzung der Königlichen Bayerischen Akademie der Wissenschaften. München, Lindauer, Arhivat în , la Wayback Machine..
  12. ^ Ebach, M.C. (2015). Origins of biogeography. The role of biological classification in early plant and animal geography. Dordrecht: Springer, p. 89, .
  13. ^ Beard J.S. (1978). The Physiognomic Approach. In: R. H. Whittaker (editor). Classification of Plant Communities, pp 33-64, .
  14. ^ Eiten, G. 1992. How names are used for vegetation. Journal of Vegetation Science 3:419-424. link.
  15. ^ Walter, B. M. T. (2006). Fitofisionomias do bioma Cerrado: síntese terminológica e relações florísticas. Doctoral dissertation, Universidade de Brasília, p. 10, „Archived copy” (PDF). Arhivat (PDF) din originalul de la . Accesat în . .
  16. ^ Rizzini, C.T. 1997. Tratado de fitogeografia do Brasil: aspectos ecológicos, sociológicos e florísticos. 2 ed. Rio de Janeiro: Âmbito Cultural Edições, p. 7-11.
  17. ^ Cox, C. B., Moore, P.D. & Ladle, R. J. 2016. Biogeography: an ecological and evolutionary approach. 9th edition. John Wiley & Sons: Hoboken, p. 20, .
  18. ^ Wagner, H. & von Sydow, E. 1888. Sydow-Wagners methodischer Schulatlas. Gotha: Perthes, „Archived copy”. Arhivat din originalul de la . Accesat în . . 23th (last) ed., 1944, Arhivat în , la Wayback Machine..

Vezi și

  Acest articol din domeniul botanicii este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.


Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.