Virgil Carianopol

Acest articol va aborda subiectul Virgil Carianopol, care a generat un mare interes și dezbatere în societatea actuală. Virgil Carianopol este un subiect care a afectat oameni de toate vârstele, genurile și clasele sociale, generând opinii contradictorii și trezind un mare interes datorită relevanței sale astăzi. Pe parcursul acestui articol vor fi analizate diferite aspecte legate de Virgil Carianopol, de la origini și până la impactul său asupra vieții de zi cu zi a oamenilor. Vor fi prezentate diverse perspective și puncte de vedere cu scopul de a înțelege profund importanța Virgil Carianopol în societatea actuală.

Virgil Carianopol
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Caracal, județul Romanați, România Modificați la Wikidata
Decedat (76 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Virgil Carianopol (n. , Caracal, județul Romanați, România – d. , București, România) a fost om de litere român, poet și scriitor de literatură pentru copii.

Biografie

După ce a urmat primii ani de școală la Caracal (1916-1922), s-a înscris la o școală militară de artificieri din București (1924-1930). Între 1934 și 1938 a audiat cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București. A lucrat ca salariat civil în diferite servicii ale armatei. Membru al Mișcării legionare. Din 1956 până în 1963 a făcut închisoare politică la Aiud și Periprava.[2] Virgil Carianopol a fost condamnat pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale.[3]

Virgil Carianopol a colaborat la revista "Viața literară", condusă de George Murnu, revistă la care colabora masiv și Radu Gyr, sub pseudonimul Tartacot.[4]

A fost afiliat la un moment dat grupului avangardist de la „unu”, apoi s-a reprofilat după 1936 pe tradiționalism, iar versurile sale postbelice au fost fie etichetate oarecum „neoclasice”. În plus, a mai fost afiliat și imagismului, fie el din descendența lui Ilarie Voronca sau a lui Serghei Esenin.[5]

Astfel, opera sa include versuri avangardiste (Un ocean, o frunte în exil), lirică neoclasică, tradiționalistă (Flori de spini, Elegii și elegii) și care exaltă sentimentul național (Ștergar Românesc), precum și memorialistică (Scriitori care au devenit amintiri).[6]

Opera publicată

  • Flori de spin, 1931
  • Versuri - Virgil Carianopol, Editura Vraja, București, 1933
  • Un ocean, o frunte în exil, editura unu, București, 1934
  • Scrisori către plante, Editura Fundației pentru Literatură și Artă "Regele Carol al II-lea", București, 1936 (pentru care este premiat de Societatea Scriitorilor Români)
  • Carte pentru domnițe, Editura Cartea Românească, București, 1937
  • Frunzișul toamnei mele, Editura Universul Literar, București, 1938
  • Scară la cer, Editura Universul Literar, București, 1940
  • Poeme de pe front, Editura Bucur Ciobanul, București, 1943
  • Versuri, Editura pentru Literatură, București, 1967
  • Cântece de amurg, Editura pentru Literatură, București, 1969
  • Cântece românești, Editura Militară, București, 1970
  • Viorile vârstei, Editura Eminescu, București, 1972
  • Lirice, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1973
  • Ștergar românesc, Editura Militară, București, 1973
  • Scriitori care au devenit amintiri, Editura Minerva, București, 1973 (memorialistică)
  • Elegii și elegii, Editura Eminescu, București, 1974
  • Arcașul lui Ștefan, București, 1976 (literatură pentru copii?)
  • Cântece oltenești, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1977
  • Viorile vârstei, Colecția "Cele mai frumoase poezii", Editura Albatros, București, 1978
  • Lumini pentru dragostea mea, Editura Eminescu, București, 1978
  • Peisaj românesc, Editura Militară, București, 1979
  • Copilul cu inima de aur. Povești și povestiri istorice, București, 1980 (literatură pentru copii?)
  • Copilul și țara, 1981
  • Cântec la plecarea verii, Editura Albatros, București, 1982
  • Scriitori care au devenit amintiri - Vol. II, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1982 (memorialistică)
  • Scară la cer, Colecția "Biblioteca pentru toți", Editura Minerva, București, 1983 (prefață de C. Stănescu
  • Cântece pentru mama, Editura Ion Creangă, București, 1984
  • La ceasul de taină, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1986
  • Scrisori către plante, Colecția "Poeți români contemporani", Editura Eminescu, București, 1997 (ediție îngrijită de Virginia Carianopol, cu un cuvânt înainte de Sultana Craia)
  • Scriitori care au devenit amintiri. Pagini de jurnal, Editura Universal Dalsi, București, 1999 (ediție îngrijită de Virginia Carianopol)

Note

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ Virgil Carianopol
  3. ^ Pena, de Catalin, Virgil Carianopol în închisorile comuniste și după. Schimbarea radicală (în Romanian), evz.ro 
  4. ^ Literatură și detenție: Virgil Carianopol
  5. ^ Dezgropări 1: Virgil Carianopol
  6. ^ Dicționar enciclopedic, 1993

Legături externe