În zilele noastre, Welf al II-lea a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru un spectru larg de oameni. Impactul său a reușit să depășească granițele și să genereze dezbateri și reflecții în diferite domenii. De la experți în domeniu până la cetățeni de rând, Welf al II-lea a captat atenția tuturor. Acest fenomen a stârnit interesul academicilor, profesioniștilor și iubitorilor de subiect, care caută să investigheze dincolo de aparențe și să înțeleagă temeinic fiecare aspect legat de Welf al II-lea. De-a lungul istoriei, Welf al II-lea a marcat repere și transformări, influențând direct sau indirect diferite aspecte ale vieții noastre. În acest articol, vom explora în detaliu tot ceea ce are legătură cu Welf al II-lea, cu scopul de a înțelege importanța și relevanța sa astăzi.
Welf al II-lea | |
Conte de Suabia | |
![]() Contele Welf al II-lea (Weingarten Stifterbüchlein, c. 1510) | |
Date personale | |
---|---|
Născut | secolul al X-lea ![]() |
Decedat | [1] ![]() Weingarten, Baden-Württemberg, Germania ![]() |
Părinți | Rudolf II von Altdorf Itha of Öhningen ![]() |
Frați și surori | Richlind of Altdorf ![]() |
Căsătorit cu | Ermengarda de Luxemburg ![]() |
Copii | Cunigunda de Altdorf Welf de Carintia[2] ![]() |
Ocupație | aristocrat ![]() |
Limbi vorbite | limba germană ![]() |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | conte |
Familie nobiliară | Elder House of Welf |
Modifică date / text ![]() |
Welf al II-lea sau Welf al II-lea de Altdorf (d. 10 martie 1030) aparținând ramurii vechi a dinastiei Welfilor, a fost conte de Suabia.
Welf a fost un fiul contelui Rudolf al II-lea și al soției sale, Ita, fiica ducelui Conrad I al Suabiei din dinastia Conradinilor.[3] El este cel ce a construit cetatea Ravensburg.
Welf s-a opus alegerii lui Conrad al II-lea ca rege romano-german în 1024, alegere care nu ar fi fost în slujba intereselor sale, însă în cele din urmă i s-a supus acestuia.[4] A fost căsătorit cu Imiza de Luxemburg, fiica lui Frederic de Luxemburg, conte de Moselgau.
În anii '20 Welf a obținut ca feudă diocezele de Augsburg și de Freising, după ce Welf a prădat tezaurul episcopului Bruno de Augsburg și orașul Augsburg.[3]
Welf a murit în 1030, probabil în captivitate, fiind înmormântat în Abația Weingarten.[5]