Xantofilă

În acest articol, vom aprofunda în Xantofilă și în toate aspectele care îl înconjoară. De la origine și până în prezent, prin implicațiile sale în diferite domenii, dorim să oferim o viziune completă și detaliată asupra acestui subiect. Vom explora impactul său asupra societății, culturii, politicii și economiei, precum și relevanța sa pe arena internațională. În plus, vom discuta despre modul în care Xantofilă a evoluat de-a lungul timpului și cum continuă să ne influențeze viața astăzi. Acest articol încearcă să ofere o perspectivă cuprinzătoare și îmbogățitoare asupra Xantofilă, cu scopul de a genera o reflecție profundă asupra importanței sale în lumea de astăzi.

Structura chimică a criptoxantinei

Xantofilele sunt pigmenți naturali de culoare galbenă, făcând parte din clasa mare a carotenoidelor, împreună cu carotenele. Numele provine din greacă, ξανθός (xanthos)[1] însemnând galben, iar φύλλον (phyllon)[2] însemnând frunză.

Prezintă structură similară cu carotenele, dar în structura xantofilelor se regăsesc atomi de oxigen, spre deosebire de carotene care sunt hidrocarburi. Atomii de oxigen pot fi regăsiți sub formă de grupe hidroxil, cetonă sau epoxid.[3] De aceea, xantofilele sunt compuși mai polari, ceea ce induce separarea diferită a celor două clase în cromatografie.

Exemple de compuși din clasa xantofilelor includ: luteină, astaxantină, cantaxantină, α- și β-criptoxantină, flavoxantină, fucoxantină, neoxantină, rodoxantină, rubixantină, violaxantină și zeaxantină.

Note

  1. ^ ξανθός. Liddell, Henry George; Scott, Robert; A Greek–English Lexicon de la Perseus Project
  2. ^ φύλλον. Liddell, Henry George; Scott, Robert; A Greek–English Lexicon de la Perseus Project
  3. ^ S.A. Tanumihardjo, Benjamin Caballero (editor), Carotenoids: Health Effects, Encyclopedia of Human Nutrition (Third Edition), Academic Press, 2013, pag. 292-297, ISBN 9780123848857, doi:10.1016/B978-0-12-375083-9.00045-3.

Vezi și