În lumea de astăzi, Acid acrilic a devenit un subiect de mare relevanță și interes. Odată cu trecerea timpului, Acid acrilic a câștigat o importanță mai mare în societatea modernă, generând dezbateri, opinii și studii aprofundate despre impactul și relevanța sa în diferite aspecte ale vieții de zi cu zi. De la apariția sa, Acid acrilic a captat atenția experților, entuziaștilor și a publicului larg, devenind un subiect care merită să fie explorat în profunzime. În acest articol, vom analiza contextul Acid acrilic și influența sa în diverse sfere, oferind o perspectivă cuprinzătoare care ne permite să înțelegem amploarea și semnificația sa astăzi.
Acid acrilic | |
![]() | |
![]() | |
Nume IUPAC | Acid 2-propenoic |
---|---|
Alte denumiri | Acid propenoic Acid acroleic |
Identificare | |
Număr CAS | 79-10-7 |
ChEMBL | CHEMBL1213529 |
PubChem CID | 6581 |
Informații generale | |
Formulă chimică | C3H4O2 |
Aspect | lichid incolor |
Masă molară | 72,06 g/mol |
Proprietăți | |
Densitate | 1,051 g/mL |
Punct de topire | 14 °C |
Punct de fierbere | 141 °C |
Solubilitate în apă | |
miscibil | |
Miros | acru |
Aciditate (pKa) | 4,25 |
Presiune de vapori | 3 mm Hg[1] ![]() |
Temperatură de aprindere | 68 °C |
Pericol | |
Fraze R | R10, R20/21/22, R35, R50 |
Fraze S | S26, S36/37/39, S45, S61 |
NFPA 704 | |
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text ![]() |
Acidul acrilic (nume IUPAC: acid 2-propenoic) este un compus organic din clasa acizilor carboxilici, având formula CH2=CH-COOH. Este cel mai simplu acid organic nesaturat, având o grupă vinil în moleculă, legată direct de grupa carboxil. Este un lichid incolor cu un miros acru, caracteristic. Este miscibil cu apa, alcoolii, eterii și cloroformul.[2]
Acidul acrilic este obținut din propenă, prin oxidare:
Compoziții de catalizator destul de complicate, cum ar fi Mo-W-Te-Sn-Co-O și Nb-W-Co-Ni-Bi-Fe-Mn-Si-Zr-O au fost utilizate pentru procesul de oxidare a propilenei într-o singură etapă. În prezent, se utilizează un proces în două etape pentru producerea acidului acrilic. În prima etapă, propena este oxidată la acroleină peste catalizatori de molibdat de bismut, urmată de oxidarea acroleinei la acid acrilic peste catalizatori pe bază de molibden și vanadiu[3].
Deoarece propanul este o materie primă semnificativ mai ieftină decât propilena, sunt întreprinse eforturi considerabile de cercetare pentru a dezvolta un proces bazat pe oxidarea selectivă într-o singură etapă a propanului la acid acrilic[4]. Un catalizator promițător constă din Mo, V, Te și Nb, cu o structură cristalină specifică[5][6].
Etena poate fi carboxilată cu dioxid de carbon pentru formarea de acid acrilic, în condiții critice de temperatură și presiune.[7]
Deoarece acidul acrilic și esterii săi au fost de mult timp valoroși din punct de vedere comercial, au fost dezvoltate multe alte metode de obținere. Majoritatea au fost abandonate, din motive economice sau de mediu. O metodă mai timpurie avea în vedere hidro-carboxilarea acetilenei:
Această metodă presupune utilizarea catalizatorului de nichel și o presiune ridicată a monoxidului de carbon. În trecut, mai era fabricat prin hidroliza acrilonitrilului, care este derivat de la propenă prin amonoxidare, dar și aceasta a fost abandonată din cauza obținerii produșilor secundari derivați de amoniu.[2]
Acidul acrilic are proprietăți chimice comune tuturor acizilor carboxilici. Dă reacții de esterificare cu alcoolii, formând esterii corespunzători, cunoscuți sub numele de acrilați sau propenoați. De asemenea, reacționează și cu metale și săruri ale acizilor mai slabi.
Acidul acrilic, fiind nesaturat, poate fi polimerizat cu el însuși (formând acid poliacrilic), dar și cu alți monomeri. Polimerii și copolimerii obținuți sunt folosiți în industria plasticului, în adezivi, etc.
|title=
(ajutor)