În zilele noastre, Adolf von Baeyer este un subiect care a căpătat o mare relevanță în societatea de astăzi. De-a lungul timpului, a devenit un aspect fundamental care afectează numeroase aspecte ale vieții de zi cu zi. Există mulți oameni care au fost influențați de Adolf von Baeyer, direct sau indirect. Din acest motiv, este de o importanță vitală să ne adâncim în toate aspectele legate de Adolf von Baeyer pentru a înțelege impactul acestuia asupra realității noastre. În acest articol, ne vom adânci în lumea interesantă a lui Adolf von Baeyer, explorând originile, evoluția și consecințele sale în diferite domenii. În acest sens, vom descoperi importanța pe care Adolf von Baeyer a dobândit-o în lumea modernă și modul în care a devenit un subiect de dezbatere și reflecție în societatea actuală.
Johann Friedrich Wilhelm Adolf von Baeyer (n. , Berlin, Regatul Prusiei – d. , Starnberg, Regatul Bavariei, Reich-ul German) a fost un chimist evreu-german, profesor universitar la München, laureat al Premiului Nobel pentru chimie în anul 1905. A realizat sinteza indigoului, a descoperit condensarea anhidridei ftalice cu fenolii, a dezvoltat teoria tensiunii ciclurilor.
Johann Friedrich Wilhelm Adolf este fiul generalului-locotenent Johann Jakob Baeyer care, ca o condiție pentru a fi avansat în grad a fost obligat să se creștineze și s-a botezat la luteranism. El a pus bazele sistemului european de măsurare geodezică. Adolf face primele experimente chimice la 9 ani, descoperă la numai 12 ani o nouă sare dublă de cupru, iar la 13 ani efectuează primele teste asupra indigoului. Mai târziu, după doi ani de matematică și fizică la Universitatea din Berlin, trece la chimia, pe care o aprofundează începând din 1856 la Heidelberg, sub îndrumarea lui Robert Bunsen, apoi se îndreaptă spre laboratorul lui August Kekulé, chimist german cunoscut pentru studiile asupra componentelor chimice organice.
În anul 1860, obține postul de lector la catedra de chimie organică la Academia de Comerț din Berlin, unde are un laborator spațios și devine profesor universitar. În 1871 este numit profesor la Universitatea din Strasbourg, fiind chemat, doi ani mai târziu, să ocupe postul de profesor de chimie lăsat de Justus von Liebig la Universitatea din München. Aici va pune bazele unui laborator de chimie unde își va desfășura în continuare cercetările.
|titlelink=
(ajutor)
|archive-url=
necesită |archive-date=
(ajutor) Lipsește sau este vid: |title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)