Alexander Melville Bell

În lumea de astăzi, Alexander Melville Bell a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru un număr mare de oameni. Fie datorită impactului său asupra societății, a relevanței sale la locul de muncă sau a legăturilor sale cu alte probleme de actualitate, Alexander Melville Bell este un subiect care nu lasă pe nimeni indiferent. Prin urmare, este important să analizăm și să înțelegem în profunzime toate fațetele și dimensiunile sale, pentru a aborda în mod adecvat implicațiile și consecințele acesteia. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Alexander Melville Bell, cu scopul de a oferi o viziune amplă și completă asupra acestui subiect atât de relevant astăzi.

Alexander Melville Bell
Date personale
Născut1 martie 1819
Edinburgh, Scoția
Decedat7 august 1905
Washington, D.C., District of Columbia, SUA Modificați la Wikidata
ÎnmormântatRock Creek Cemetery] Modificați la Wikidata
PărințiAlexander Bell] Modificați la Wikidata
Frați și suroriDavid Charles Bell] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuEliza Bell​ Modificați la Wikidata
CopiiAlexander Graham Bell
Cetățenie Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei Modificați la Wikidata
Ocupațielingvist
cadru didactic universitar​ Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din Edinburgh  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea din Londra
Universitatea din Edinburgh  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Alexander Melville Bell (n. 1 martie 1819 – d. 7 august 1905) a fost un filolog, cercetător al foneticii psihologice și autor a numeroase lucrări în domeniile ortoepicii și al elocuțiunii. Alexander Melville Bell a fost tatăl lui Alexander Graham Bell.

Biografie

Născut la Edinburgh în Scoția, Bell a studiat lingvistica și fonetica, devenind principalul asistent al tatălui său, Alexander Bell, o autoritate în domeniul foneticii și vorbirii defectuoase.[1] Între 1843 și 1865 a ținut cursuri de elocință la University of Edinburgh, iar între 1865 și 1870 la University of London. În 1868, apoi în anii 1870 și 1871, a ținut cursuri la Lowell Institute din Boston.

În 1870 a devenit lector în filologie la Queen's College, Kingston, Ontario; în 1881 s-a mutat în Washington, D.C., unde s-a dedicat educației surdo-muților prin prin ortoepie (pronunție, fonologie) și în special prin metoda „The Visible Speech”, în care caracterele alfabetice ale invenției acestea lingvistice erau reprezentate vizual prin diagrame grafice ale poziției și mișcării organelor de vorbire (buzele, limba, gura etc.). Melville Bell a murit în anul 1905, la vârsta de 86 de ani. A fost înmormântat în cimitirul Rock Creek din Washington, D.C..[2]

Publicații

  • 1852 – Steno-Phonography
  • 1858 – Letters and Sounds
  • 1860 – The Standard Elocutionist
  • 1863 – Principles of Speech and Dictionary of Sounds
  • 1867 – Visible Speech: The Science of Universal Alphabetics
  • 1881 – Sounds and their Relations
  • 1885 – Lectures on Phonetics
  • 1888 – World English: the Universal Language
  • 1889 – A Popular Manual of Visible Speech and Vocal Physiology
  • 1897 – The Science of Speech
  • 1899 – The Fundamentals of Elocution

Referințe

  1. ^ „Alexander Graham Bell Laboratory Notebook, 1875-1876”. World Digital Library. aprilie 1875. Accesat în . 
  2. ^ „Alexander M. Bell Dead. Father of Prof. A. G. Bell Developed Sign Language for Mutes”. New York Times. 8 august 1905, Tuesday.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor);

Bibliografie