Alexandru Marcu

În acest articol, vom explora subiectul Alexandru Marcu și vom analiza impactul acestuia asupra diferitelor aspecte ale societății. Alexandru Marcu este un subiect care a generat un mare interes în ultima vreme, iar relevanța sa transcende granițele și culturile. De-a lungul istoriei, Alexandru Marcu a jucat un rol fundamental în evoluția societății, iar influența sa rămâne semnificativă și astăzi. Printr-o analiză detaliată, vom examina diferitele fațete ale Alexandru Marcu și importanța sa în domenii precum politică, economie, cultură și viața de zi cu zi. În plus, vom explora posibilele implicații viitoare ale Alexandru Marcu și modul în care poate avea impact asupra modului în care trăim și interacționăm în lumea modernă.

Alexandru Marcu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Botoșani, România Modificați la Wikidata
Decedat (60 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiefilolog​
cadru didactic universitar​
romanist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
OrganizațieUniversitatea din București  Modificați la Wikidata
Membru corespondent al Academiei Române
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Alexandru Marcu (n. 31 decembrie 1894 Burdujeni județul Botoșani, astăzi în județul Suceava – d. 27 februarie 1955, Văcărești-București) a fost un profesor român, savant italienist, traducător, membru corespondent (1940) al Academiei Române, subsecretar de Stat în Ministerul Propagandei, în Guvernul condus de Ion Antonescu (3). A murit în închisoarea Văcărești.

Biografie

Alexandru Marcu s-a născut la 31 decembrie 1894, la Burdujeni județul Botoșani, astăzi în județul Suceava.

A fost absolvent al Colegiului Național Carol I din Craiova. A fost licențiat în litere, în 1919, al Facultății de Litere și Filosofie din București. La recomandarea profesorului Ramiro Ortiz, a studiat la Roma, la Accademia di Romania (1923-1924). A obținut titlul de doctor în litere la Florența (Italia).

Alexandru Marcu a fost profesor la Universitatea din București, specialist în italienistică, membru corespondent (1940) al Academiei Române. A tradus din literatura italiană. În timpul războiului a fost decan al Facultății de Litere din București.[1]

Profesorul Alexandru Marcu a fost numit pe 4 decembrie 1941 în funcția de ministru subsecretar de Stat la Departamentul Propagandei în guvernul Ion Antonescu (3).[2] După răsturnarea regimului lui Ion Antonescu,[3] Alexandru Marcu a fost arestat. Conform deciziei criminală cu nr. 27 din 6 februarie 1948, Alexandru Marcu, deținut în penitenciarul Văcărești, a fost condamnat la 12 (doisprezece) ani temniță grea și la cinci ani detențiune riguroasă , urmînd să execute numai pedeapsa de doisprezece ani temniță grea cu degradare civică pe același termen .[4]

Deținut politic, a murit în închisoarea Văcărești-București.

Distincții

Opera

  • Un pittore romano all’Accademia di S.Luca: Giorgio Tataresco, Roma, 1923;
  • Romanticii italieni și Românii, București 1924
  • La Spagne ed il Portogallo nella visione dei romantici italiani, in: Ephemeris dacoramana. Annuario della Scuola romena di Roma, 2, 1924, pp. 66–222
  • Un fédele amico G.V. Ruscalla, Livorno, 1926;
  • L’Italia in cerca della latinità dei Romeni, 1927;
  • V. Alecsandri și Italia, București 1927 (în italiană: V. Alecsandri e l'Italia. Contributo alla storia dei rapporti culturali tra l'Italia e la Rumenia nell'Ottocento, Roma 1929)
  • Romantismul italian, București 1929
  • Dicționar român-italian, București 1929 (624 de pagini)
  • Conspiratori și conspirații în epoca renașterii politice a României 1848-1877, București 1930
  • Simion Bărnuțiu, Al. Papiu Ilarian și Iosif Hodoș la studii în Italia cu documente inedite, București 1935
  • Torquato Tasso în romantica românească, I, București 1937
  • Figuri femenine din renaștere, București 1939
  • Aspecte italiene (schițe, studii, amintiri), București 1942
  • Valoarea artei in Renaștere, București 1942, 1982 (ediție italiană: Il valore dell'arte nel Rinascimento, Firenze 1943).

Traducător

  • Giovanni Papini, Viața lui Isus, Editura „Cartea Românească”, 1928. Ediția a II-a a apărut la Editura „Ago-Temporis” din Chișinău în 1991; (Titlul original: Storia di Cristo, 1921)
  • Dante Alighieri, Infernul, tradus de Alexandru Marcu, ilustrat de Mac Constantinescu, editat de Scrisul Românesc, Craiova, 1932 (traducere în proză).
  • Dante Alighieri, Purgatoriul, tradus de Alexandru Marcu, ilustrat de Mac Constantinescu, editat de Scrisul Românesc, Craiova, 1933 (traducere în proză).
  • Dante Alighieri, Paradisul, tradus de Alexandru Marcu, ilustrat de Mac Constantinescu, editat de Scrisul Românesc, Craiova, 1934 (traducere în proză).
  • Giovanni Papini, Un om sfârșit, Editura „Socec”, 1943.
  • Vittorio Alfieri, Mirra[6], Tragedie în 5 acte, Colecția „Teatrul Italian”, Institutul de Cultură Italiană, Imprimeria „Tiparul Universitar”, București, 1943, Elie Radu, 6.
  • Gabriele D'Annunzio, Fata lui Iorio, Colecția „Teatrul Italian”, Tragedie pastorală în 3 acte, Institutul de Cultură Italiană, Imprimeria „Tiparul Universitar”, București, 1943.
  • Critica italiană dela Vico la Croce. Antologia alcătuită, București 1941 (Antologie de critică literară italiană de la Vico la Croce).
  • Edoardo Susmel, Fascismul italian, București, Fundația Culturală Principele Carol, 1928.

Note

  1. ^ a b Decretul Regal nr. 3.068 din 7 noiembrie 1941 pentru conferiri de decorații, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 266 din 8 noiembrie 1941, partea I-a, p. 6.997.
  2. ^ Decretul Conducătorului Statului nr. 3.352 din 4 decembrie 1941 pentru numire de subsecretar de Stat la Departamentul Propagandei, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 289 din 5 decembrie 1941, partea I-a, p. 7.587.
  3. ^ la 23 august 1944
  4. ^ „România literară, Istorie Literară: Scriitori in arhiva CNSAS - Deținutul condamnat 82/1949: Alexandru Marcu de Ioana Diaconescu”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Decretul regal nr. 2.847 din 23 septembrie 1942 privind conferirea ordinului „Meritul Cultural”, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 257, Partea I-a, marți 3 noiembrie 1942, pp. 9592–9593.
  6. ^ „Această tragedie a fost reprezentată la Teatrul Național din București la 23 aprilie 1942.” In Vittorio Alfieri, Mirra, p. 5.

Bibliografie

  • Vittorio Alfieri, Mirra, Tragedie în 5 acte, În românește de Alexandru Marcu, Colecția „Teatrul Italian”, Colecție îngrijită de Alexandru Marcu, Imprimeria „Tiparul Universitar”, București, 1943, 96 de pagini.
  • Gabriele D'Annunzio, Fata lui Iorio, În românește de Alexandru Marcu, Colecția „Teatrul Italian”, Tragedie pastorală în 3 acte, Institutul de Cultură Italiană, Imprimeria „Tiparul Universitar”, București, 1943.
  • Veronica Turcuș, Alexandru Marcu (1894-1955). Viața și opera, România Press, București, 2004, 336 de pagini, ISBN 973-8236-56-8

Legături externe