Anhidridă ftalică

În lumea de astăzi, Anhidridă ftalică a devenit un subiect de interes și dezbatere constant. Odată cu progresul tehnologiei și globalizarea, Anhidridă ftalică a luat un rol proeminent în societatea modernă. De la impactul său asupra economiei până la influența asupra culturii și politicii, Anhidridă ftalică a generat opinii contradictorii și a făcut obiectul a numeroase studii și investigații. În acest articol, vom explora diferitele aspecte și dimensiuni ale Anhidridă ftalică, analizând implicațiile sale în diferite domenii și evoluția sa în timp.

Anhidridă ftalică
Nume IUPAC	2-benzofuran-1,3-dionă
Alte denumiri	Anhidridă ftalică
Identificare
SMILES O=c1oc(=O)c2ccccc12
Număr CAS	85-44-9
ChEMBL	CHEMBL1371297
PubChem CID	6811
Informații generale
Formulă chimică	C8H4O3
Aspect	solid alb
Masă molară	148,1 g/mol
Proprietăți
Densitate	1,53 g/cm3
Starea de agregare	solidă
Punct de topire	131,6 °C
Punct de fierbere	295 °C (sublimează)
Presiune de vapori	0,0015 mm Hg[1]
Pericol
Nociv,
Fraze R	R22, R41, R37/38, R42/43
Fraze S	(S2), S23, S26, S46, S24/25, S37/39
Pericol H302, H315, H317, H318, H334, H335, H302 : Nocif en cas d'ingestion H315 : Provoque une irritation cutanée H317 : Peut provoquer une allergie cutanée H318 : Provoque des lésions oculaires graves H334 : Peut provoquer des symptômes allergiques ou d'asthme ou des difficultés respiratoires par inhalation H335 : Peut irriter les voies respiratoires
NFPA 704
1 3 0
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text

Anhidrida ftalică este un compus organic cu formula C₆H₄(CO)₂O, fiind anhidrida acidului ftalic. Este forma comercială principală a acidului ftalic, și a fost prima anhidridă a unui acid dicarboxilic folosită în scopuri comerciale. Este un solid alb și este folosită în industrie ca plastifiant pentru producerea materialelor plastice. În 2000, producția la nivel mondial era estimată la aproximativ 3 milioane de tone pe an. ^[2]

Se poate obține prin încălzirea acidului ftalic peste punctul său de topire. ^[3]

Referințe

1. ^ http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0512.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
2. ^ Peter M. Lorz, Friedrich K. Towae, Walter Enke, Rudolf Jäckh, Naresh Bhargava, Wolfgang Hillesheim Phthalic Acid and Derivatives în Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, 2007, Wiley-VCH, Weinheim. doi:10.1002/14356007.a20_181.pub2
3. ^ Costin Nenițescu Chimie Organică, Editura Didactică și Pedagogică, București, ediția a VII-a, volumul I, pg. 792.