Anne de Bretania
În acest articol, vom explora subiectul Anne de Bretania în profunzime, abordând originile sale, relevanța sa astăzi și posibilele implicații pe care le are pentru diferite aspecte ale societății. De la primele sale manifestări până la efectele sale asupra lumii contemporane, Anne de Bretania a stârnit interesul academicilor, experților și oamenilor obișnuiți datorită impactului său asupra culturii, economiei și politicii. Pe parcursul acestor pagini, vom examina diferite perspective pentru a oferi o viziune completă și obiectivă asupra Anne de Bretania, cu scopul de a îmbogăți cunoștințele cititorilor noștri și de a promova un dialog informat pe această temă fascinantă.
| Anne | |
| Regină a Franței; Ducesă de Bretania | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 25 ianuarie 1477 Nantes, Brittany |
| Decedată | (36 de ani) Blois, Franța |
| Înmormântată | Biserica Saint Denis, Franța |
| Părinți | Francisc al II-lea, Duce de Bretania Margaret de Foix |
| Frați și surori | Isabeau of Brittany  |
| Căsătorită cu | Maximilian I, Împărat Roman Carol al VIII-lea al Franței Ludovic al XII-lea al Franței |
| Copii | Claude, Ducesă de Brittany Renée, Ducesă de Ferrara |
| Religie | Biserica Catolică |
| Ocupație | membru al familiei regale |
| Limbi vorbite | limba franceză Limba bretonă limba latină |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | duce regină consoartă ducesă |
| Familie nobiliară | Casa Dreux-Montfort |
| Ducesă de Bretania | |
| Domnie | 9 septembrie 1488 – 9 ianuarie 1514 6 decembrie 1491 – 7 aprilie 1498 8 ianuarie 1499 – 9 ianuarie 1514 |
| Predecesor | Francisc II |
| Succesor | Claude |
| Semnătură | |
.jpg) | |
Modifică date / text  | |
Anne, Ducesă de Bretania (n. 25 ianuarie 1477 – d. 9 ianuarie 1514) a fost o nobilă bretonă, care a fost regină franceză în timpul mariajelor ei cu doi regi succesivi. S-a născut la Nantes, Bretania și a fost fiica lui Francisc al II-lea, Duce de Bretania și a Margaretei de Foix. Bunicii materni au fost Gaston al IV-lea de Foix și Eleanor de Navara. După moartea tatălui ei, a devenit Ducesă de Bretania, Contesă de Nantes, Montfort și Richmont și Vicontesă de Limoges. Pe timpul acela, a fost cea mai bogată femeie din Europa.
Biografie
Primii ani și educația
Anne s-a născut la 25 ianuarie 1477 în castelul ducilor de Bretania din Nantes. A fost cel mai mare copil al Ducelui Francisc al II-lea de Bretania și a celei de-a doua soții, Margaret de Foix, infantă de Navara. Patru ani mai târziu, părinții ei au mai avut o fiică, Isabela.
Este probabil că ea a învățat să citească și să scrie în franceză și poate puțin în latină. Contrar a ceea ce este uneori susținut, era puțin probabil ca ea a învățat limba greacă sau ebraică[1] și nu vorbea bretona.[2] A fost crescută de o guvernantă, Françoise de Dinan, Lady de Chateaubriant și prin căsătorie contesă de Laval.[3] În plus, ea a avut câțiva tutori, inclusiv majordomul ei și poetul curții, Jean Meschinot, despre care se crede că a învățat-o dansul, cântecul și muzica.[4]
Moștenitoare a Bretaniei
În acea perioadă, legea succesiunii nu era clară, însă înainte de Războiul breton de succesiune a funcționat în principal aproximativ ca Legea Salică; femeile puteau moșteni doar dacă linia masculină era stinsă. Tratatul de la Guérande din 1365 a stabilit că în absența unui moștenitor masculin din Casa de Montfort, moștenitoarea Ioana de Penthièvre ar fi succedat. Atunci când Anne s-a născut, tatăl ei era singurul moștenitor masculin al Casei bretone de Montfort, și moștenitorul Blois-Penthièvre era o femeie, Nicole de Blois, care în 1480 și-a vândut drepturile asupra Bretaniei regelui Ludovic al XI-lea al Franței pentru suma de 50000 de scuzi.
Lipsa unui moștenitor de sex masculin a dat naștere la amenințarea unei crize dinastic în ducat, sau trecerea lui directă în domeniul regal. Pentru a evita acest lucru, Francisc al II-lea a recunoscut-o oficial pe Anne ca moștenitoare a domeniilor sale la 10 februarie 1486,[5] însă problema căsătoriei ei rămânea o chestiune diplomatică.
Logodne
Anne a fost logodită de mai multe ori.
- În 1480 ea a fost oficial promisă în căsătorie lui Edward, Prinț de Wales, fiul regelui Eduard al IV-lea al Angliei. Curând după moartea regelui, în 1483, Prințul de Wales a dispărut, se presupune că a fost ucis din ordinul regentului, Richard al III-lea.
- Maximilian, împărat al Sfântului Imperiu Roman, văduv al Mariei de Burgundia, fiica și moștenitoare lui Carol Temerarul.
- Alain I de Albret, fiu al lui Catherine de Rohan și Jean I de Albret. Prin mama sa, el era strănepot al Ducelui Ioan al V-lea de Bretania și deci posibil moștenitor. Deși el a fost un aliat al Ducelui Francisc al II-lea, Anne a refuzat să se căsătorească cu el găsindu-l respingător.
- Louis, Duce de Orléans, văr al regelui Carol al VIII-lea al Franței, a fost un alt aspirant la mâna ei în ciuda faptului că era deja căsătorit cu sora regelui, Jeanne.
- Ioan al IV-lea de Chalon-Arlay, Prinț de Orania. Nepot al Contelui Richard de Étampes și nepot al tatălui ei, el era în linia de succesiune după Anne și Isabelle.
- Edward Stafford, Duce de Buckingham. În 1488 Henric al VII-lea a sugerat o căsătorie între Buckingham și Anne, însă în decembrie 1489 executorii lui Henry Percy, Conte de Northumberland au plătit regelui 4000 de £ pentru căsătoria lui Buckingham cu fiica cea mare a lui Percy, Eleanor.
Vicontele Ioan al II-lea de Rohan, aflat de asemenea în linia de succesiune a tronului breton, a oferit cu sprijinul mareșalului Jean IV de Rieux un dublu mariaj pentru fii săi François și Jean cu Anne și sora ei Isabelle, însă Francisc al II-lea s-a opus acestui plan.
Note
- ^ Jean Kerhervé: Anne de Bretagne in: franceinter.fr .
- ^ Georges Minois: Anne de Bretagne, Fayard, 1999, p. 17.
- ^ Sophie Cassagnes-Brouquet: Un manuscrit d'Anne de Bretagne : Les vies des femmes célèbres d'Antoine Dufour, Ouest-France, septembre 2007 (251 pages), p. 19.
- ^ Henri Pigaillem: Anne de Bretagne. Épouse de Charles VIII et de Louis XII, Pygmalion, 2008, p. 18.
- ^ Anne of Brittany in: theanneboleynfiles.com
