În lumea de astăzi, Antonio González Velázquez a devenit un subiect de interes din ce în ce mai mare pentru o mare varietate de oameni. Fie că vorbim despre Antonio González Velázquez la nivel personal, profesional, cultural sau social, importanța sa este incontestabilă. În acest articol, vom explora în detaliu impactul și relevanța lui Antonio González Velázquez în viața noastră de zi cu zi. De la origini până la influența sa asupra societății actuale, vom examina numeroasele fațete ale Antonio González Velázquez și modul în care a evoluat de-a lungul timpului. Prin analize detaliate și reflecții profunde, sperăm să oferim o viziune cuprinzătoare asupra Antonio González Velázquez și a rolului său în lumea modernă.
Antonio González Velázquez | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1] ![]() Madrid, Madrid(d), Spania[1] ![]() |
Decedat | (69 de ani)[2] ![]() Madrid, Madrid(d), Spania[1] ![]() |
Părinți | Pablo González Velázquez ![]() |
Frați și surori | Luis González Velázquez Alejandro González Velázquez ![]() |
Copii | Isidro González Velázquez Zacarías González Velázquez Cástor González Velázquez[3] ![]() |
Ocupație | pictor designer desenator fresco painter muralist acuarelist ![]() |
Limbi vorbite | limba spaniolă ![]() |
Activitate | |
Studii | Real Academia de Bellas Artes de San Fernando ![]() |
Pregătire | Corrado Giaquinto ![]() |
Profesor pentru | Agustín Navarro , Francisco Bayeu ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Antonio González Velázquez (n. , Madrid, Madrid(d), Spania – d. , Madrid, Madrid(d), Spania) a fost un pictor spaniol din perioadă barocă târzie.
Velázquez s-a născut la Madrid într-o familie de artiști; tatăl său Pablo González Velázquez(d) și frații Alejandro(d) și Luis(d) erau toți pictori. A primit o bursă pentru a călători la Roma în 1747 de la Real Academia de Bellas Artes din San Fernando, unde a studiat cu Corrado Giaquinto(d). În anul următor a realizat frescele în biserica Santa Trinita degli Spagnoli.
În 1752 s-a întors în Spania și, un an mai târziu, a ajutat la pictarea pereților bisericii Mănăstirii Întrupării din Madrid și a cupolei capelei Basilica del Pilar de Zaragoza. Reputația sa a crescut până la punctul de a fi numit pictor de curte în 1757, an în care a participat la decorarea Palatului Regal din Madrid cu pictură alegorică pe tavanul anticamerei reginei. Nu după mult timp, în 1765, Velázquez a fost promovat în funcția de director al Academiei din San Fernando din Ciudad de Mexico.
A lucrat tot restul vieții împreună cu Francisco Bayeu y Subías(d) și de alți pictori la realizarea de cutii de cartoane pentru Fabrica Regală de Tapiserie, sub conducerea lui Anton Raphael Mengs. Fiul său, Zacarías González Velázquez, a devenit și el pictor.