În lumea de astăzi, Areteus din Capadocia a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru o gamă largă de oameni. Fie datorită impactului său asupra societății, a relevanței sale istorice, a influenței sale în domeniul profesional sau a legăturii cu problemele actuale, Areteus din Capadocia a captat atenția și curiozitatea multora. Pe parcursul acestui articol, vom explora diferite aspecte ale Areteus din Capadocia, de la originea și istoria sa până la relevanța sa în lumea modernă. Fără îndoială, Areteus din Capadocia este un subiect care nu lasă pe nimeni indiferent, iar importanța sa este evidentă în diverse contexte.
Areteus din Capadocia (alte variante: Areteu, Aretaios) a fost unul dintre cei mai celebri medici greci antici.
Informațiile privind viața sa sunt foarte puține și nesigure. Se pare că și-a practicat meseria în perioada lui Nero (adică 37 - 68 d.Hr.) sau Vespasian (69 - 79).
Areteus este printre primii care realizează o descriere a unor maladii ca: diabetul, afecțiuni pulmonare (pleurezie, astm bronșic, pneumonie, ftizie), difterie, dizenterie, icter, tetanos și epilepsie. A fost printre primii care a realizat distincția dintre paralizia spinală și cea cerebrală. Toate acestea dovedesc că a fost un ager observator și un clinician preocupat în permanență să descopere mecanismele producerii îmbolnăvirilor.
Areteus are ca punct de pornire învățăturile lui Hippocrate dar ajunge să-l contrazică pe "părintele medicinei" în anumite chestiuni.
Areteus a aparținut curentului pneumatiștilor.
Caracterul umanist al concepțiilor sale se poate observa și la modul în care privea bolile psihice. Astfel Areteus considera că nu toți pacienții cu astfel de suferințe pot avea și deficiențe intelectuale.
A scris un tratat asupra bolilor, care din fericire s-a păstrat până astăzi (cu excepția câtorva capitole), fiind una dintre cele mai valoroase vestigii ale antichității. Tratatul sintetizează cunoștințele de patologie ale înaintașilor, adăugând abundente completări și puneri la punct în probleme din cele mai obscure și controversate la acea epocă, dovedind o mare acuratețe în descrierea detaliilor simptomatice, în precizarea diagnosticului și a caracterului bolilor.
Tratatul conține patru mari părți, fiecare constând în două volume:
Lucrarea a fost publicată în diverse ediții printre care:
An de apariție |
Orașul | Editor(i) | Limba |
---|---|---|---|
1552 | JP Crassus, Rufus Ephesius | latină | |
1554 | Paris | greacă | |
1723 | Oxford | latină |