Aureliu Emil Săndulescu

În lumea de astăzi, Aureliu Emil Săndulescu a devenit un subiect de mare relevanță și interes. Odată cu progresul tehnologiei și globalizarea, Aureliu Emil Săndulescu s-a poziționat ca o temă centrală în diverse sfere ale vieții de zi cu zi. Fie în sfera profesională, academică sau personală, Aureliu Emil Săndulescu a căpătat o importanță crucială și a generat dezbateri și discuții în jurul implicațiilor și consecințelor sale. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Aureliu Emil Săndulescu, de la originea și evoluția sa până la efectele sale asupra societății moderne. În plus, vom analiza diverse perspective și opinii despre Aureliu Emil Săndulescu, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și îmbogățitoare asupra acestui subiect atât de relevant în prezent.

Aureliu Emil Săndulescu
Date personale
Născut11 februarie 1932
București, România Modificați la Wikidata
Decedat21 aprilie 2019 (87 de ani)
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiefizician
politician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
DomeniuFizică nucleară
InstituțieIFA
OrganizațiiAcademia Română, AOSR
Conducător de doctoratȘerban Țițeica
Membru titular al Academiei Române
Membru al Academiei de Științe din România
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Aureliu Emil Săndulescu (n. 11 februarie 1932, București – d. 21 aprilie 2019) a fost un fizician și om politic român, membru titular al Academiei Române[1][2] - Secția de științe fizice. A candidat și a fost ales deputat în legislatura 1996-2000, în județul Bistrița-Năsăud, pe listele partidului PNȚCD.

Formarea profesională

A absolvit Liceul Mihai Eminescu din București (1951), după care a terminat Facultatea de Fizică a Universității din București în anul 1955 și a obținut doctoratul în fizică cu acad. prof. Șerban Țițeica, cu teza „Teoria microscopică a dezintegrării alfa” (1962).

Activitatea științifică

Imediat după absolvirea facultății a fost repartizat la Secția de Fizică Teoretică a Institutului de Fizică Atomică din București. Aici și-a desfășurat activitatea în calitate de fizician (1955-1960), cercetător științific (1960-1962), cercetător științific principal (1962-1970), șef secție (1970-1974), cercetător științific principal (1974-1983).

În 1964 a susținut cursuri la Universitatea din Helsinki iar în 1966 la Universitatea din Mainz, RFG, unde a primit titlul universitar honourable Habilitation, primul pas într-o carieră universitară în Germania, care i-a permis să devină Privat-Dozent (1968). Ulterior (1968-1969) a fost invitat la celebrul Institut Niels Bohr din Copenhaga, Danemarca. Periodic a mai fost invitat să conferențieze în Germania, la Institutul Politehnic din Darmstadt și la Universitatea din Frankfurt pe Main.

Activitatea sa științifică s-a concentrat asupra fizicii nucleare teoretice.

În 1974 a fost numit directorul adjunct al Laboratorului Reacții Nucleare al Institutul Unificat de Cercetări Nucleare de la Dubna, din Uniunea Sovietică, până în anul 1977, iar în perioada 1983-1986 a fost vice-directorul Institutului. Aici a condus cercetări experimentale care au avut ca rezultat descoperirea unei noi dezintegrări exotice în care se emit nuclee de Neon 24. În aceeași perioadă a dezvoltat, împreună cu Horia Scutaru, prof. Aurelian Isar, Eliade Ștefănescu și Werner Scheid (Giessen), Teoria sistemelor cuantice deschise aplicată la reacții nucleare.

A pus în evidență un al patrulea tip de radioactivitate naturală, după celelalte trei anterior cunoscute: alfa, beta și gama: radioactivitatea cluster sau de nuclei mari atomici[3].

În timpul vizitei la Universitatea din Frankfurt a dezvoltat o noua Teorie a fragmentarii pentru producerea nucleelor supra-grele. Aceasta a condus efectiv la producerea în laborator a unor astfel de nuclee.

A fundamentat Teoria microscopică a dezintegrării alfa, recunoscută în mediile științifice internaționale.

A dezvoltat (1977) teoria dezintegrărilor exotice a nucleelor mai grele decât plumbul și a făcut predicția, confirmată în mod strălucit în 1983, a noilor moduri de radioactivitate.

A publicat peste 350 de articole în publicații internaționale de prestigiu.

Afilieri

  • 1991 - membru corespondent al Academiei Române;
  • 12 martie 1992 - membru titular al Academiei Române;
  • 1994-1998 - Vice-președinte al Academiei Române;
  • Președinte al Secției de științe matematice a Academiei Oamenilor de Știință din România;[4]
  • 1992 - Președinte al Societății Române de Fizică;
  • 1970 - Membru al Societății Europene de Fizică (European Physical Society);
  • 1993-1998 - Președinte al Consiliului Științific al Institutului de Fizică Atomică;
  • 2003 - Doctor honoris causa, Joint Institute of Nuclear Physics Dubna, Rusia;
  • Membru fondator al Fundației Naționale pentru Știință și Artă (FNSA);[5]
  • 1998-2000 - Membru în Parlamentul României - deputat în circumscripția electorală nr.6 Bistrița Năsăud, pe listele CDR;
  • membru în Comitetul de redacție al revistei Studii și cercetări de fizică;
  • membru în Comitetul de redacție al revistei Revue roumaine de physique;
  • editor-șef al revistei Romanian Journal of Physics.[6]

Premii

  • Premiul Academiei Române (1996) pentru fundamentarea teoriei microscopice a dezintegrării alfa;
  • Premiul Institutului din Dubna (1987) pentru descoperirea unei noi dezintegrări exotice în care se emit nuclee de Neon 24;

Distincții primite

Lucrări publicate

Cărți

  • Elemente de teoria nucleului, 1966.

Lucrări

  • Cluster-Decay Trajectory Arhivat în , la Wayback Machine., Mihail Mirea, Aureliu Săndulescu, Doru-Sabin Delion, Proceedings of the Romanian Academy, Series A, Vol.12, Number 3/2011, pp. 203–208, Editura Academiei Române.

Note

  1. ^ Academician Aureliu Emil Săndulesc, Academia Română, consultat la 24 aprilie 2019
  2. ^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – S
  3. ^ Encyclopædia Britannica - Radioactivity. Heavy-ion radioactivity
  4. ^ Academician Săndulescu Aureliu-Emil - Președintele secției de științe matematice a AOSR
  5. ^ Fundația Națională pentru Știință și Artă - Membrii fondatori
  6. ^ Romanian Journal of Physics - Editorial board
  7. ^ Decretul nr. 522 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Academiei Române, Monitorul Oficial al României, partea I, nr.673 din 18.12.2000
  8. ^ 12 membri ai Academiei Române decorați de Președintele României, 2 decembrie 2017

Legături externe

Vezi și