Biserica de lemn din Băgău este un concept larg discutat astăzi, iar importanța sa este din ce în ce mai relevantă în diferite zone ale societății. Acest subiect a captat atenția experților, a cadrelor universitare și a publicului larg datorită impactului său asupra vieții noastre. În acest articol, vom explora Biserica de lemn din Băgău în profunzime, analizându-i originile, evoluția în timp și influența sa în diverse domenii. Printr-o abordare multidisciplinară, vom examina în detaliu diferitele fațete ale Biserica de lemn din Băgău și relevanța sa în lumea contemporană.
Biserica de lemn din Băgău | |
![]() Vedere de ansamblu, foto:2009 | |
Informații generale | |
---|---|
Confesiune | Ortodoxă |
Hram | Sfântul Teodor Tiron |
Țara | ![]() ![]() |
Localitate | Băgău |
comună | Lopadea Nouă |
Coordonate | 46°18′47″N 23°47′38″E / 46.31306°N 23.79389°E |
Date despre construcție | |
Ctitor | Petru Onu |
Constructor | Simion Oltean |
Turle | 1 |
Materiale | lemn |
Istoric | |
Data începerii | 1733 |
Reparații | 1936 |
Localizare | |
Monument istoric | |
Adresa | 175 A |
Clasificare | |
Cod LMI | AB-II-m-B-00181 |
Modifică date / text ![]() |
Biserica de lemn din Băgău, aflată în localitatea cu același nume din comuna Lopadea Nouă, județul Alba, este un vechi lăcaș de cult greco-catolic (azi, ortodox), ce datează din anul 1733 [1]. A suferit modificări și adăugiri în anii 1847 și 1955. Hramul bisericii este „Sf.Teodor Tiron”. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice sub codul: AB-II-m-B-00181.
Biserica este construită din bârne de brad îmbinate la capete în unghi drept și așezate pe tălpi de stejar. Altarul are formă poligonală cu 6 laturi. Pe latura sudică biserica are un mic pridvor, iar pe cea vestică un pridvor de dimensiuni mai mari în care se află și clopotnița. Aceasta pare a fi adăugată mai târziu, fiind susținută de patru stâlpi centrali de stejar.
Pronaosul este tăvănit, iar bolta naosului este semicilindrică longitudinală. Altarul are o boltă cilindrică mai mică, terminată prin patru panouri curbe. Acoperișul din șindrilă nu se mai păstrează, fiind înlocuită cu țiglă în 1936, fapt ce a necesitat sprijinirea acoperișului cu structuri improvizate. Biserica are pictură pe lemn și benzi de pânză lipite peste intersecțiile bârnelor, în pictură observându-se o influență a stilului apusean.
Altarul este pictat în anul 1806 „pe cheltuiala lui Onu Petru”, conform inscripției cu caractere chirilice aflată deasupra ușii diaconești. Cu toate că inscripția amintește anul și numele donatorului, numele pictorului a rămas necunoscut.
Din patrimoniul mobil al bisericii fac parte următoarele obiecte mai importante: clopotul (pe care este inscripționat anul 1791), icoană: Sfântul Nicolae (pictură pe lemn), icoană: Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron (pictură pe lemn), icoană: Sfântul Arhanghel Mihail (pictură pe lemn). Alte două icoane valoroase așezate pe catapeteasmă, Iisus Hristos și Sfânta Fecioară cu pruncul au fost, din păcate, repictate. Portița de intrare poartă următoarea inscripție: „1796, mai 8, meșter Oltean Simion.”
Câțiva dintre preoții care au slujit în această biserică: Popa Ioan (1733), Samoil Nemeș, Ioan Ladai (1812-1855), Ioan Costea (1856-1861), Ioan Oltean (1861-1862), Teodor Fodor (1862-1896), Ironim Man (1896-1937), Aurel Ranca (1937-1964), Dean Vesa, Stan Ioan.