Charles Peirce

Charles Peirce
Date personale
Născut10 septembrie 1839 Modificați la Wikidata
Cambridge, Massachusetts, SUA Modificați la Wikidata
Decedat19 aprilie 1914 (74 de ani) Modificați la Wikidata
Milford, Pennsylvania, Pennsylvania, SUA Modificați la Wikidata
ÎnmormântatMilford Cemetery] Modificați la Wikidata
PărințiBenjamin Peirce]
Sarah Hunt Mills] Modificați la Wikidata
Frați și suroriHerbert H. D. Peirce]
James Mills Peirce] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuJuliette Peirce]
Melusina Fay Peirce] Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Episcopală din Statele Unite Modificați la Wikidata
Ocupațiematematician
filozof
logician]
pragmatist]
statistician
cadru didactic universitar
lingvist
topograf
fizician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză Modificați la Wikidata
Activitate
DomiciliuArisbeModificați la Wikidata
Alma materUniversitatea Harvard
Harvard School of Engineering and Applied SciencesModificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Johns Hopkins
National Geodetic SurveyModificați la Wikidata
Influențat deGeorge Berkeley  Modificați la Wikidata
PremiiMembru al Academiei Americane de Arte și Științe  Modificați la Wikidata
Profesor pentruChristine Ladd-Franklin]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Charles Sanders Peirce

Charles Sanders Peirce (10 septembrie 183919 aprilie 1914) a fost filosof, matematician și logician american, considerat fondator al curentului filosofic pragmatism și, alături de William James, părintele semioticii moderne.

S-a născut în Cambridge, Massachusetts și a fost fiul lui Sarah Hunt Mills și Benjamin Peirce, profesor de astronomie și matematică la Universitatea Harvard. Charles Peirce a obținut diploma în chimie la Harvard în 1859 iar în timpul liber studia filosofia.

A fost un inovator în logică și matematică. Era critic față de abordările carteziene ale epistemologiei. A acuzat faptul că metoda îndoielii i-a încurajat pe oameni să se prefacă a se îndoi de ceva de care nu se îndoiau de fapt și a susținut că trebuie să începem de la ceva de care nu ne putem îndoi, progresând către adevăr, bazându-ne mai degrabă pe varietatea raționărilor noastre decât pe tăria vreuneia din ele. Mai târziu, anticartezianismul său a luat forma unei doctrine critice a simțului comun.

După el ideile și noțiunile sunt simple credințe care ne călăuzesc în acțiune, iar în sensul unei idei se reduce la consecințele ei practice.

În eseul Fixarea convingerii (1877), scoate în evidență deosebirea practică dintre credință în sensul convingerii și îndoială. Convingerea călăuzește acțiunea, cea de-a doua stimulează cercetarea în ajungerea la o credință. Comparând diferite metode de fixare a convingerii, ajunge la concluzia că, singura metodă este metoda științei. Mare parte din munca sa a fost consacrată descrierii metodei științei și a încercat să dovedească faptul că ea ne conduce la adevăr.

Pentru Peirce, metoda științei are trei componente:

Pentru a-și descrie propria poziție folosea termenul "pragmaticism". În felul acesta voia să se distingă de pozițiile celor care se declarau "pragmatiști".

Scrieri

Note

  1. ^ Genealogia matematicienilor 
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015 
  3. ^ a b MacTutor History of Mathematics archive, accesat în 22 august 2017 
  4. ^ a b Charles Sanders Peirce, Encyclopædia Britannica Online, accesat în 9 octombrie 2017 
  5. ^ a b Charles Sanders Peirce, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017 
  6. ^ Charles S Peirce, Nationalencyklopedin, accesat în 9 octombrie 2017 
  7. ^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015 
  8. ^ a b CONOR]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

Bibliografie