În acest articol, subiectul Clorură de mercur (I) va fi abordat din diferite perspective și abordări. Clorură de mercur (I) este o problemă de mare relevanță astăzi, ridică dezbateri și controverse în diverse domenii, iar studiul său este crucial pentru înțelegerea complexității societății contemporane. Pe parcursul acestor pagini vor fi analizate multiplele margini care alcătuiesc Clorură de mercur (I), vor fi examinate implicațiile lor practice și teoretice și vor fi oferite diferite reflecții care invită la reflecție critică. Din diferite discipline și domenii de cunoaștere, Clorură de mercur (I) va fi examinat într-o manieră riguroasă și detaliată, cu scopul de a oferi noi perspective și de a îmbogăți dezbaterea în jurul acestui fenomen.
Clorură de mercur (I) | |
![]() | |
![]() | |
Identificare | |
---|---|
Număr CAS | 10112-91-1 |
PubChem CID | 9912662, 6093262, 74765561 24956, 9912662, 6093262, 74765561 |
Formulă chimică | Cl₂Hg₂[1] ![]() |
Masă molară | 473,87899136 u.a.m. ![]() |
Punct de topire | 543 °C[2] ![]() |
Structură cristalină | Sistem cristalin tetragonal ![]() |
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text ![]() |
Clorură de mercur (I), denumită și clorură mercuroasă sau calomel (ca atare, cât și sub forma mineralului cu același nume)[3] este un compus anorganic, o sare a acidului clorhidric cu mercurul, cu formula chimică Hg2Cl2. Este un compus alb sau alb-gălbui, inodor și solid. Este un component al electrozilor de referință utilizați în electrochimie.[4][5]
Clorura mercuroasă se obține în urma reacției dintre mercurul metalic și clorura mercurică:
Mai poate fi preparată în urma unor reacții de metateză ce au loc între diverse surse de ion clorură (clorură de sodiu, acid clorhidric, etc) și o soluție apoasă de azotat de mercur (I):
Amoniacul induce disproporționarea Hg2Cl2:[6]
|titlelink=
(ajutor)