Clorură de mercur (I)

În acest articol, subiectul Clorură de mercur (I) va fi abordat din diferite perspective și abordări. Clorură de mercur (I) este o problemă de mare relevanță astăzi, ridică dezbateri și controverse în diverse domenii, iar studiul său este crucial pentru înțelegerea complexității societății contemporane. Pe parcursul acestor pagini vor fi analizate multiplele margini care alcătuiesc Clorură de mercur (I), vor fi examinate implicațiile lor practice și teoretice și vor fi oferite diferite reflecții care invită la reflecție critică. Din diferite discipline și domenii de cunoaștere, Clorură de mercur (I) va fi examinat într-o manieră riguroasă și detaliată, cu scopul de a oferi noi perspective și de a îmbogăți dezbaterea în jurul acestui fenomen.

Clorură de mercur (I)
Identificare
SMILES
Număr CAS10112-91-1
PubChem CID9912662, 6093262, 74765561 24956, 9912662, 6093262, 74765561
Formulă chimicăCl₂Hg₂[1]  Modificați la Wikidata
Masă molară473,87899136 u.a.m.  Modificați la Wikidata
Punct de topire543 °C[2]  Modificați la Wikidata
Structură cristalinăSistem cristalin tetragonal  Modificați la Wikidata
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Clorură de mercur (I), denumită și clorură mercuroasă sau calomel (ca atare, cât și sub forma mineralului cu același nume)[3] este un compus anorganic, o sare a acidului clorhidric cu mercurul, cu formula chimică Hg2Cl2. Este un compus alb sau alb-gălbui, inodor și solid. Este un component al electrozilor de referință utilizați în electrochimie.[4][5]

Obținere

Clorura mercuroasă se obține în urma reacției dintre mercurul metalic și clorura mercurică:

Mai poate fi preparată în urma unor reacții de metateză ce au loc între diverse surse de ion clorură (clorură de sodiu, acid clorhidric, etc) și o soluție apoasă de azotat de mercur (I):

Proprietăți chimice

Amoniacul induce disproporționarea Hg2Cl2:[6]

Note

  1. ^ a b „Clorură de mercur (I)”, Mercurous chloride (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ Basic laboratory and industrial chemicals: A CRC quick reference handbook]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ Wikisource Chisholm, Hugh, ed. (). „Calomel”. Encyclopædia Britannica (ed. 11). Cambridge University Press. 
  4. ^ Housecroft, C. E.; Sharpe, A. G. (2004). Inorganic Chemistry (ed. 2). Prentice Hall. pp. 696–697. ISBN 978-0-13-039913-7.
  5. ^ Skoog, Douglas A.; Holler, F. James; Nieman, Timothy A. (). Principles of Instrumental Analysis (ed. 5). Saunders College Pub. pp. 253–271. ISBN 978-0-03-002078-0. 
  6. ^ „Characteristic Reactions of Mercury Ions (Hg²⁺ and Hg₂²⁺)”, Chemistry LibreTexts, , accesat în  

Vezi și