În acest articol, vom explora și analiza impactul Clorură de nitrozil în diferite contexte și domenii. De la apariția sa, Clorură de nitrozil a generat o serie de dezbateri și controverse care au pătruns în diverse sfere sociale și culturale. De-a lungul istoriei, Clorură de nitrozil a lăsat o amprentă de neșters asupra vieții oamenilor, a gândurilor și acțiunilor lor. Vom aprofunda în cele mai relevante aspecte, examinând modul în care Clorură de nitrozil a modelat și transformat lumea în care locuim, precum și multiplele interpretări la care a dat naștere. Acest articol urmărește să ofere o perspectivă largă și multidisciplinară asupra Clorură de nitrozil, invitând cititorul să reflecteze asupra semnificației și influenței sale asupra societății actuale.
Clorură de nitrozil | |
![]() | |
![]() | |
Nume IUPAC | Clorură de nitrozil Clorură de nitrooil |
---|---|
Alte denumiri | Oxiclorură de azot |
Identificare | |
Număr CAS | 2696-92-6 |
PubChem CID | 17601 |
Informații generale | |
Formulă chimică | NOCl |
Aspect | gaz gălbui |
Masă molară | 65,459 g/mol |
Proprietăți | |
Densitate | 2,872 mg/mL |
Punct de topire | −59,4 °C |
Punct de fierbere | −5,55 °C |
NFPA 704 | |
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text ![]() |
Clorura de nitrozil este un compus chimic cu formula NOCl. Este un gaz gălbui, cel mai adesea întâlnit ca și produs de descompunere al apei regale, un amestec de acid clorhidric concentrat și acid azotic concentrat. Este un electrofil și un agent oxidant puternic.
Molecula clorurii de nitrozil are o geometrie unghiulară, datorită perechii de electroni neparticipanți de la atomul central de azot. Între atomii de azot și oxigen există o legătură dublă (distanța = 1.16 Å) și între atomii de azot și clor o legătură sigma, simplă (distanța = 1.69 Å). Unghiul dintre legăturile O–N–Cl are valoarea 113°.[1]
Poate fi produsă prin diferite metode:
NOCl se formează în principal în urma reacției dintre acidul clorhidric și acidul azotic la prepararea apei regale, conform următoarei ecuații:[4]
În prezența acidului azotic, NOCl se oxidează rapid la dioxid de azot, NO2. Prezența NOCl în apa regală a fost descrisă de Edmund Davy în 1831.[5]