Comuna Căscioarele, Călărași

Acest articol va aborda problema Comuna Căscioarele, Călărași, care a câștigat o mare relevanță în ultimii ani. Comuna Căscioarele, Călărași a devenit un punct de interes pentru diverse sectoare ale societății, de la experți în domeniu până la publicul larg. De-a lungul timpului, Comuna Căscioarele, Călărași și-a demonstrat impactul în diferite domenii, generând dezbateri, cercetări și schimbări semnificative. De aceea este necesară aprofundarea analizei sale, pentru a înțelege importanța și implicațiile sale la nivel global. În plus, este important să examinăm tendințele actuale legate de Comuna Căscioarele, Călărași, precum și posibilele scenarii viitoare care ar putea apărea în jurul acestui subiect.

Căscioarele
—  comună  —
Căscioarele se află în România
Căscioarele
Căscioarele
Căscioarele (România)
Poziția geografică
Coordonate: 44°07′44″N 26°28′03″E ({{PAGENAME}}) / 44.12889°N 26.46750°E
Țară România
Județ Călărași
SIRUTA101724
ReședințăCăscioarele
ComponențăCăscioarele
Guvernare
 - primar al comunei Căscioarele​Florin Bordei​[1] (PSD, )
Suprafață
 - Total26,06 km²
Populație (2021)
 - Total1.546 locuitori
Fus orarUTC+2
Cod poștal917020
Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Căscioarele este o comună în județul Călărași, Muntenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume.[2]

Așezare

Comuna se află în extremitatea sud-vestică a județului, la limita cu județul Giurgiu și cu regiunea Silistra din Bulgaria, pe malul stâng al Dunării și pe malul râului Zboiul, în zona unde acesta formează lacul Cătălui. Este traversată de șoseaua națională DN41, care leagă Oltenița de Giurgiu.[3]

Demografie




Componența etnică a comunei Căscioarele

     Români (90,23%)

     Romi (6,66%)

     Alte etnii (3,1%)




Componența confesională a comunei Căscioarele

     Ortodocși (96,51%)

     Alte religii (0,26%)

     Necunoscută (3,23%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Căscioarele se ridică la 1.546 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 1.912 locuitori.[4] Majoritatea locuitorilor sunt români (90,23%), cu o minoritate de romi (6,66%).[5] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,51%), iar pentru 3,23% nu se cunoaște apartenența confesională.[6]

Politică și administrație

Comuna Căscioarele este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Florin Bordei​, de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[7]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat6      
Partidul Național Liberal5      

Istorie

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Oltenița a județului Ilfov și avea în compunere doar satul de reședință, cu 1209 locuitori care trăiau în 240 de case și 7 bordeie. În comună funcționau o biserică și o școală mixtă cu 27 de elevi (dintre care 3 fete).[8] Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă, având, în satele Căscioarele și Talaba, 1623 de locuitori.[9]

În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Oltenița din regiunea București, după care în 1968 a revenit la județul Ilfov, reînființat, tot atunci satul Talaba fiind desființat și inclus în satul Căscioarele.[10][11] În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Călărași.[12]

Monumente istorice

Șase obiective din comuna Căscioarele sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Călărași ca monumente de interes local. Trei dintre ele sunt situri arheologice: cel de la „Șuvița Hotarului”, aflat la 3 km est de sat, pe terasa înaltă și mijlocie a Dunării, cuprinde urmele unor așezări din secolele al II-lea–I î.e.n., al VI-lea–al VII-lea e.n. și al IX-lea al X-lea; situl de pe „Ostrovel” (în mijlocul lacului Cătălui) cuprinde o așezare din perioada La Tène (secolele al IV-lea–al III-lea î.e.n.); situl din punctul „D-aia parte”, aflat la 500 m nord de fosta mănăstire Cătălui, pe malul estic al lacului, cuprinde o așezare fortificată din secolele al IV-lea–al III-lea î.e.n.

Celelalte trei monumente sunt clasificate ca monumente de arhitectură: ruinele fostei mănăstiri Cătălui de pe malul estic al lacului (vis-à-vis de satul Căscioarele) datează din secolul al XVI-lea; conacul Dumitru Alimăneșteanu datează de la începutul secolului al XX-lea; și biserica „Sfântul Nicolae” este construită în anii 1938–1956.

Note

  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2024, Autoritatea Electorală Permanentă 
  2. ^ „Anexă: Denumirea și componența unităților administrativ-teritoriale pe județe”. Legea 290. Parlamentul României. . 
  3. ^ Google Maps – Comuna Căscioarele, Călărași (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în . 
  4. ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  5. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  6. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  7. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  8. ^ Lahovari, George Ioan (). „Căscioarele, com. rur., pl. Oltenița”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 2. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 297–298. 
  9. ^ Melbert, N., ed. (). „Comuna Căscioarele”. Anuarul Socec al României-mari. București: Editura "Socec & co." soc. anon. IV. Provinciile Vechiului Regat: 426. 
  10. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în . 
  11. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  12. ^ „Decretul nr. 15/1981”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 

Vezi și