Comuna Colonești, Bacău

Pentru alte sensuri, vedeți Colonești.
Colonești
—  comună  —
Colonești se află în RomâniaColoneștiColoneștiColonești (România)Poziția geografică
Coordonate: 46°34′53″N 27°18′0″E ({{PAGENAME}}) / 46.58139°N 27.30000°E
Țară România
Județ Bacău
SIRUTA21891
ReședințăColonești
ComponențăColonești
Călini
Poiana
Satu Nou
Spria
Valea Mare
Zăpodia
Guvernare
 - primar al comunei ColoneștiIancu Valentin Mârzac (PSD, 2004)
Suprafață
 - Total44,68 km²
Altitudine261 m.d.m.
Populație (2021)
 - Total2.015 locuitori
Fus orarUTC+2
Cod poștal607110
Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
Amplasarea în cadrul județuluiAmplasarea în cadrul județuluiAmplasarea în cadrul județului

Colonești este o comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Călini, Colonești (reședința), Poiana, Satu Nou, Spria, Valea Mare și Zăpodia.

Așezare

Comuna se află în extremitatea estică a județului, la limita cu județul Vaslui, în Podișul Bârladului, subunitatea Colinele Tutovei, în valea râului Zeletin. Este traversată de șoseaua județeană DJ241, care o leagă spre nord de Izvoru Berheciului și spre sud de Răchitoasa, Motoșeni, Glăvănești, Podu Turcului (unde se intersectează cu DN11A) și mai departe în județul Vrancea de Boghești și Tănăsoaia și în județul Galați de Gohor (unde se termină în DN24).

Demografie

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Colonești se ridică la 2.015 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 2.106 locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (90,92%), iar pentru 9,08% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (89,08%), iar pentru 9,08% nu se cunoaște apartenența confesională.

Politică și administrație

Comuna Colonești este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Iancu Valentin Mârzac, de la Partidul Social Democrat, este în funcție din 2004. Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat6      
Partidul Național Liberal2      
Partidul Mișcarea Populară1      
Partidul Alianța Liberalilor și Democraților1      
Partidul Ecologist Român1      

Istorie

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Stănișești a județului Tecuci și era formată din satele Analogu, Corbu, Danciu, Panu, Poiana, Satu Nou, Spria de Jos, Spria de Sus, Târgu Colonești, Valea Mare, Valea lui Matei, Valea Morii și Zapodia, având în total 1925 de locuitori, ce trăiau în 610 case și 8 bordeie. În comună existau trei mori (una de apă pe Zeletin, una de vânt și una cu aburi), trei biserici (la Colonești, Corbu și Spria de Sus), și două școli — una la Spria de Sus construită în 1896 având 60 de elevi (dintre care 20 de fete) și una la Colonești deschisă în 1868 și care avea 36 de elevi (dintre care 6 fete) — iar principalul proprietar de pământuri era Ghiță Alexandrescu. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Podu Turcului a aceluiași județ, având 1770 de locuitori în satele Danciu, Poiana, Satu Nou, Slobozia-Panu, Spria de Jos, Spria de Sus, Valea Mare, Valea lui Matei, Valea Morii și Zapodia și în cătunele Analog, Colonești și Corbu. Legea administrației din 1931 consemnează următoarea alcătuire: Analog, Colonești, Corbu, Călini, Danciu, Păruș, Poiana, Satu Nou, Spria de Jos, Spria de Sus, Slobozia-Panu, Tigăra, Valea Mare, Valea lui Matei, Valea Morii și Zăpodia.

În 1950, comuna a fost transferată raionului Răchitoasa din regiunea Bârlad și apoi (după 1952) din regiunea Bacău, apoi după desființarea acestui raion în 1956, raionului Bacău din regiunea Bacău. În 1968, a fost trecută la județul Bacău, tot atunci desființându-se și satele Analog, Danciu (comasate cu Satu Nou), Corbu, Păruș, Valea lui Matei (comasate cu Colonești), Spria de Sus (comasat cu Valea Mare), Valea Morii (comasat cu Călini) și Salcia (fost Salahoru; comasat cu Zăpodia), iar satele Spria de Jos și Slobozia-Panu au luat numele de Spria, respectiv Slobozia Nouă.

Monumente istorice

Trei obiective din comuna Colonești au fost incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local, toate aflate în Colonești fiind clasificate ca monumente de arhitectură: biserica de lemn „Sfântul Dumitru” (circa 1809), școala (1908) și biserica din paiantă și vălătuci „Sfântul Nicolae” (1673).

Note

  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central 
  2. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central 
  3. ^ https://coduripostaleok.ro/cod-postal-607110  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ Google Maps – Comuna Colonești, Bacău (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în 20 ianuarie 2014. 
  5. ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în 5 august 2013. 
  6. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în 23 august 2023. 
  7. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în 23 august 2023. 
  8. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în 2 noiembrie 2020. 
  9. ^ Lahovari, George Ioan (1899). „Colonești, com. rur., pl. Stănișești”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 2. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 565–566. 
  10. ^ „Comuna Colonești în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în 20 ianuarie 2014. 
  11. ^ „Decretul nr. 799 din 17 decembrie 1964 privind schimbarea denumirii unor localități”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în 20 ianuarie 2014. 
  12. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în 20 ianuarie 2014. 
  13. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în 20 ianuarie 2014.