Dana Dumitriu

Astăzi, Dana Dumitriu este un subiect care trezește un mare interes și dezbatere în societate. De la origini și până în prezent, Dana Dumitriu a fost subiect de studiu și analiză de către experți din diferite discipline. Impactul său asupra vieții oamenilor și asupra dezvoltării umanității a fost profund, iar relevanța sa a rămas de-a lungul timpului. În acest articol, vom explora în detaliu cele mai relevante aspecte ale Dana Dumitriu, de la origini până la implicațiile sale de astăzi. De la impactul său asupra societății până la influența sa asupra culturii populare, Dana Dumitriu a lăsat o amprentă de neșters în istoria și în mintea oamenilor.

Dana Dumitriu
Date personale
Născută[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedată (44 de ani)[2] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiecritic literar​
scriitoare Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Dana Dumitriu (n. , București, România – d. , București, România) a fost o prozatoare și critic literar român.

Biografie

A fost fiica lui Ilie Dumitriu, cofetar, și al Elenei (n. Ionescu).

A urmat cursurile Liceului „Petru Groza” din București, obținând bacalaureat în 1961 și pe cele ale Facultății de Limba și Literatura Română din cadrul Universității din București, cu examen de licență în 1966. Scrie foiletoane de critică literară la revistele Luceafărul, Argeș și România literară. A publicat mai multe romane și două volume de eseuri critice.

După terminarea facultății a lucrat ca redactor la Radio (1966-1967), la ziarul „Munca” (1967-1968) și, din 1968, redactor la „România literară”.[3]

Iată ce scrie[4] Nicolae Manolescu: „În anii 1970-1980, Dana Dumitriu scria la noi cel mai radical roman psihologic. Își citise precursorii în felul ei stăruitor și cu creionul în mâna: Hortensia Papadat-Bengescu, dar și Henry James, Marcel Proust, Virginia Woolf sau Lawrence Durrell. Prințul Ghica este și singurul nostru roman psihologic din specia romanului istoric. Autoarea nu se dezminte. Și Prințul Ghica descrie un eșec, acela suferit de Ion Ghica în candidatura niciodată oficializată la scaunul de domnitor al Principatelor Române. Protagonistul e lucrat, pe dinafară și pe dinăuntru, cu iglița unei arte românești mai fine decât firul de ață.”

În 1987 a decedat în urma unei boli incurabile. Este înmormântată la cimitirul Bellu din București.[5]

Ficțiuni

  • Migrații, nuvele, 1971
  • Masa zarafului, roman, 1972
  • Duminica mironosițelor, roman, 1977
  • Întoarcerea lui Pascal, roman, 1979
  • Prințul Ghica, roman istoric, 1982-1986

Eseuri critice

  • Ambasadorii sau despre realismul psihologic, 1976
  • Introducere în opera lui C.A. Rosetti, 1984

Note

  1. ^ WorldCat Entities, accesat în  
  2. ^ Dana Dumitriu, Autoritatea BnF 
  3. ^ Sasu, Aurel (). Dicționarul biografic al literaturii române. 1: A-L. Pitești: Paralela 45. p. 540. 
  4. ^ Nicolae Manolescu, Istoria literaturii române pe înțelesul celor care citesc, p. 267-268
  5. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .