Nicolae Manolescu

Pentru alte persoane cu numele Nicolae Manolescu, vedeți Nicolae Manolescu (dezambiguizare).
Nicolae Manolescu
Date personale
Nume la naștereNicolae Apolzan Modificați la Wikidata
Născut27 noiembrie 1939 Modificați la Wikidata
Râmnicu Vâlcea, Vâlcea, România Modificați la Wikidata
Decedat23 martie 2024 (84 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiecritic și istoric literar, eseist, editorialist, jurnalist, politician, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române din 1997, membru titular al Academiei Române din 28 martie 2013.
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Național Liberal  Modificați la Wikidata
StudiiFacultatea de Litere a Universității din București
Activitatea literară
Activ ca scriitor1966 - 2024
PatronajUniversitatea din București  Modificați la Wikidata
Subiectecritică și istorie literară
Operă de debutLecturi infidele
Opere semnificativeIstoria critică a literaturii române
InfluențeTitu Maiorescu, Eugen Lovinescu, George Călinescu, Tudor Vianu, Albert Thibaudet, Șerban Cioculescu etc.
A influențat peDaniel Cristea-Enache, Ioana Pârvulescu, Mircea Cărtărescu, Ion Bogdan Lefter, Paul Cernat , Mircea Mihăieș etc.
Note
PremiiOrdinul național „Pentru Merit”
Ordinul național „Steaua României”
Ordinul Național „Serviciul Credincios”
Ordre des Arts et des Lettres  Modificați la Wikidata
Membru titular al Academiei Române
Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
  

Nicolae Manolescu, născut Nicolae Apolzan, (n. 27 noiembrie 1939, Râmnicu Vâlcea, Vâlcea, România – d. 23 martie 2024, București, România) a fost un critic și istoric literar român, cronicar literar și profesor universitar, membru titular al Academiei Române (din 2013. A activat și în politică după Revoluția din 1989. Ambasador al României la UNESCO și președinte al Uniunii Scriitorilor din România (între 2005–2024), Manolescu este considerat, în general, ca unul dintre cei mai importanți critici literari români din ultimele decenii. În legislatura 1992-1996 a fost ales ca senator în județul Sibiu pe listele partidului OCL-(PAC).

Una dintre cărțile sale fundamentale este Istoria critică a literaturii române, apărută în 2008 într-o ediție definitivă. A fost, de asemenea, directorul revistei România literară. În luna decembrie 2011, Senatul Universității din București l-a declarat Profesor emerit. Administrația prezidențială l-a decorat cu Ordinul Național Steaua României în grad de Mare Cruce, cea mai înaltă distincție a statului român.

Biografie

S-a născut într-o familie de profesori de liceu. Tatăl său, Petru Apolzan, profesor de filosofie, care a fost la un moment dat și inspector școlar, era originar din Sibiel, cu ascendență în Apoldu de Jos. Mama sa, Sabina, profesoară de limba franceză, a fost profesoara lui Virgil Ierunca, printre alții. În anul 1953, după arestarea părinților săi din motive politice, a fost înfiat de bunicul matern și a luat numele acestuia, Manolescu.

Nicolae Manolescu a urmat gimnaziul la Sibiu, apoi o parte din cursurile liceale la Râmnicu Vâlcea și s-a întors ulterior la Sibiu, unde a absolvit studiile preuniversitare la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu în 1956. În 1962 devine licențiat al Facultății de Filologie a Universității din București.

A început o carieră universitară în 1963, ca preparator la Catedra de Istoria Literaturii Române a facultății pe care o absolvise, devenind ulterior asistent universitar, apoi lector și conferențiar. Și-a luat doctoratul în 1974, cu teza Opera lui Titu Maiorescu. Această teză de doctorat a stat la baza cărții sale Contradicția lui Maiorescu, o incursiune critică, un eseu biografic și psihanalitic, un exercițiu de hermeneutică necesar, întrucât studiile despre Maiorescu sufereau de politizarea excesivă.

A debutat în publicistică la Gazeta literară, cronicile sale literare acceptând clișeele dogmatismului realist-socialist, potrivit analizei lui Marin Nițescu. Devine apoi cronicar literar al României Literare vreme de treizeci de ani, o bună parte din timp sub conducerea lui George Ivașcu. A coordonat lucrările Cenaclului de luni, la care au debutat majoritatea poeților optzeciști până la desființarea acestuia, din rațiuni politice. Cronicar al revistei Contemporanul din 1962 până în 1972, perioadă din care datează textele în care „limbajul, marcat de aceleași poncife ale dogmatismului, capătă o notă personală” („Poeții noștri au conștiința că exprimă un umanism superior și, din această perspectivă, ei simt nevoia să reconsidere universul, traducând în mari simboluri ideile, valorile etice ale comunismului... etc.”, „Laudă creației”, Contemporanul, nr. 44, 1. nov. 1963), demonstrează același Marin Nițescu. Din 1972 până în 1989, a fost cronicar al revistei România literară.

După Revoluție, în 1990, devine profesor titular la Facultatea de Litere a Universității din București, precum și director și editorialist al revistei România Literară.

În 1997, Nicolae Manolescu a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 2013 membru titular al Academiei Române.

Din 2005 și până la decesul său (2024), a fost președinte al Uniunii Scriitorilor din România.

Între 1997-2000 a moderat talk show-ul cultural Profesiunea mea, cultura, la Pro TV. Din 2002 conduce Întâlnirile României Literare la Clubul Prometheus.

În 2006 a fost numit în funcția de ambasador al României la UNESCO. A debutat editorial cu volumul Lecturi infidele în anul 1966.

În anul 2008 a publicat Istoria critică a literaturii române, care poartă subtitlul 5 secole de literatură , în care a continuat eforturile de canonizare, cea de-a doua istorie a literaturii române de la origini până în zilele noastre, prima fiind cea scrisă de G. Călinescu.

Într-un interviu publicat la 4 aprilie 2022, Nicolae Manolescu povestea cum a ajuns să fie critic literar. El a știut că menirea lui este să devină profesor de literatură, dar nu și-a dat seama de cariera de critic literar până la sfârșitul facultății, când profesorul George Ivașcu i-a oferit să scrie pentru Contemporanul. La început, Nicolae Manolescu a fost neîncrezător și a declarat că vrea să scrie proză, însă profesorul i-a spus că are structura unui critic literar și i-a dat trei cărți pentru primul său articol. După trei săptămâni, Nicolae Manolescu a revenit cu articolul și a primit critica de la profesor, declarându-i să scrie câte un articol pe săptămână. Acesta a acceptat și a continuat să scrie pentru Contemporanul timp de 32 de ani, cu o pauză și apoi încă 3-4 ani.

Nicolae Manolescu a menționat că în biografia sa există două persoane care l-au influențat decisiv. În ceea ce ține de literatură, a fost George Călinescu, iar în materie de carieră, cea universitară, a fost George Ivașcu.

A încetat din viață pe data de 23 martie 2024, la Spitalul Elias din București, unde se afla internat. A fost înmormântat pe 26 martie 2024 în cimitirul Bisericii Sfântul Ioan din Râmnicu Vâlcea.

Cariera politică

Nicolae Manolescu a fost membru fondator al Alianței Civice. Devine președinte al Partidului Alianța Civică (PAC) (iulie 1991). Partidul a fost parte a alianței Convenția Democrată Română, pe listele căreia Nicolae Manolescu a fost ales, în septembrie, ca senator. În legislatura 1992-1996, Nicolae Manolescu a fost ales senator PAC de Sibiu. În cadrul activității sale parlamentare, Nicolae Manoescu a fost membru în Comisia Parlamentului României pentru Integrarea Europeană și în Comisia pentru Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională. În 1992, PAC împreună cu PL'93 s-au constituit în Alianța Naționala Liberală (ANL). La Congresul extraordinar al ANL, Nicolae Manolescu a fost desemnat candidat la președinție. Nicolae Manolescu și-a depus candidatura la președinție pe 20 septembrie 1992. În 1998 P.A.C., partidul înființat de Nicolae Manolescu, fuzionează cu PNL, într-o tentativă de unificare a mișcării liberale. În anul 2000, Nicolae Manolescu demisionează din funcția de președinte al Consiliului Național al P.N.L. și se retrage din viața politică.

Aprecieri

A devenit membru corespondent al Academiei Române din 1997, iar în 2013 membru titular al Academiei Române.

A fost decorat cu Ordinul Național „Serviciul Credincios” în rang de Mare Cruce, cu Ordinul național „Steaua României” în rang de Mare Cruce (cea mai înaltă distincție a statului român) și cu medalia și titlul „Officier de l’Ordre des Arts et des Lettres”, din partea Ministerului Educației Naționale, Învățământului Superior și Cercetării din Franța.

În anul 2012, Senatul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA) i-a acordat înalta distincție de doctor honoris causa al SNSPA.

Din luna octombrie 2016 a devenit profesor doctor honoris causa al Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău. Din data de 14 ianuarie 2017 a devenit doctor honoris causa al Universității din Bălți, Republica Moldova.

Cărți publicate

Nicolae Manolescu a publicat peste 50 de volume.

Vezi și articolul Teoria romanului.

A fost coautor la manualele de limbă și literatură română pentru clasele a IX-a (1977) și a XII-a (1979)

In honorem

Note

  1. ^ A murit criticul și istoricul literar Nicolae Manolescu, AGERPRES, 23 martie 2024 
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015 
  3. ^ Academia Română l-a desemnat pe Nicolae Manolescu membru titular, 28 martie 2013, Corina Zorzor, Adevărul, accesat la 8 aprilie 2013
  4. ^ a b c „Academia Română - membri titulari”, Academiaromana.ro, accesat în 24 martie 2024 
  5. ^ a b „In memoriam Nicolae Manolescu”, Uniuneascriitorilor.ro, 24 martie 2024, accesat în 24 martie 2024 
  6. ^ Nicolae Manolescu candidează pentru un al treilea mandat la președinția USR: Vreau să mă asigur că nu se alege praful Arhivat în 18 martie 2013, la Wayback Machine., 15 martie 2013, RL Online, România liberă, accesat la 17 iulie 2013
  7. ^ Nicolae Manolescu și Dan Mircea Cipariu vor candida la președinția Uniunii Scriitorilor - surse, 14 martie 2013, Mediafax, accesat la 17 iulie 2013
  8. ^ a b c d e Daciana Mitrache (26 martie 2024), „Nicolae Manolescu, condus pe ultimul drum în Vâlcea natală”, Adevărul, accesat în 5 aprilie 2024 
  9. ^ „Nicolae Manolescu - opera, viața, biografie: comentarii și analize”, Autorii.com, accesat în 24 martie 2024 
  10. ^ După apariția primelor două ediții ale cărții lui Nicolae Manolescu, Liviu Rusu a publicat în revista Familia (martie și aprilie 1973) studiul „Contradicția lui Maiorescu”, reluat apoi în volumul său de Scrieri despre T. Maiorescu, Bu­curești: Editura Cartea Românească, 1979, p. 162-185. Lucrarea lui Manolescu este considerată de Liviu Rusu a fi tipică pentru începuturile unui „proces apologetic cu totul exagerat, o supralicitare prin nimic justificată, călcîndu-se din nou adevărul în picioare, nesocotindu-se datele precise ale documentelor, lăsînd frîu liber fanteziei” (p. 162).
  11. ^ a b „Avangarda #10 - invitat, acad. Nicolae Manolescu”. adevarul.ro. Accesat în 2 mai 2023. 
  12. ^ Ionuț Vulpescu (4 aprilie 2022), „Avangarda #10 - invitat, acad. Nicolae Manolescu”, Adevărul, accesat în 10 aprilie 2024 
  13. ^ „Cauza morții criticului literar Nicolae Manolescu, unul dintre cei mai mari oameni de cultură români”, Ziare.com, 24 martie 2024 
  14. ^ SNSPA. „Ambasadorul României la UNESCO, Nicolae Manolescu, Doctor Honoris Causa al SNSPA”. SNSPA. 
  15. ^ Academicianul Nicolae Manolescu, Doctor Honoris Causa al Universitatii „Vasile Alecsandri”, desteptarea.ro
  16. ^ CRONICA LITERARA/ Nicolae Manolescu – public și privat, 25 martie 2010, Andrei Terian, Ziarul de Duminică, accesat la 25 martie 2013

Referințe critice

Legături externe

Interviuri