Nicolae Manolescu | |||
Date personale | |||
---|---|---|---|
Nume la naștere | Nicolae Apolzan | ||
Născut | 27 noiembrie 1939 Râmnicu Vâlcea, Vâlcea, România | ||
Decedat | 23 martie 2024 (84 de ani) București, România | ||
Cetățenie | România | ||
Ocupație | critic și istoric literar, eseist, editorialist, jurnalist, politician, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române din 1997, membru titular al Academiei Române din 28 martie 2013. | ||
Limbi vorbite | limba română | ||
Partid politic | Partidul Național Liberal | ||
Studii | Facultatea de Litere a Universității din București | ||
Activitatea literară | |||
Activ ca scriitor | 1966 - 2024 | ||
Patronaj | Universitatea din București | ||
Subiecte | critică și istorie literară | ||
Operă de debut | Lecturi infidele | ||
Opere semnificative | Istoria critică a literaturii române | ||
InfluențeTitu Maiorescu, Eugen Lovinescu, George Călinescu, Tudor Vianu, Albert Thibaudet, Șerban Cioculescu etc. | |||
A influențat peDaniel Cristea-Enache, Ioana Pârvulescu, Mircea Cărtărescu, Ion Bogdan Lefter, Paul Cernat , Mircea Mihăieș etc. | |||
Note | |||
Premii | Ordinul național „Pentru Merit” Ordinul național „Steaua României” Ordinul Național „Serviciul Credincios” Ordre des Arts et des Lettres | ||
| |||
Modifică date / text |
Literatura română | ||
Istoria literaturii române | ||
Evul mediu | ||
Curente în literatura română | ||
Umanism -
Clasicism | ||
Scriitori români | ||
Listă de autori de limbă română | ||
Portal România | ||
Portal Literatură | ||
Proiectul literatură | ||
Nicolae Manolescu, născut Nicolae Apolzan, (n. 27 noiembrie 1939, Râmnicu Vâlcea, Vâlcea, România – d. 23 martie 2024, București, România) a fost un critic și istoric literar român, cronicar literar și profesor universitar, membru titular al Academiei Române (din 2013. A activat și în politică după Revoluția din 1989. Ambasador al României la UNESCO și președinte al Uniunii Scriitorilor din România (între 2005–2024), Manolescu este considerat, în general, ca unul dintre cei mai importanți critici literari români din ultimele decenii. În legislatura 1992-1996 a fost ales ca senator în județul Sibiu pe listele partidului OCL-(PAC).
Una dintre cărțile sale fundamentale este Istoria critică a literaturii române, apărută în 2008 într-o ediție definitivă. A fost, de asemenea, directorul revistei România literară. În luna decembrie 2011, Senatul Universității din București l-a declarat Profesor emerit. Administrația prezidențială l-a decorat cu Ordinul Național Steaua României în grad de Mare Cruce, cea mai înaltă distincție a statului român.
S-a născut într-o familie de profesori de liceu. Tatăl său, Petru Apolzan, profesor de filosofie, care a fost la un moment dat și inspector școlar, era originar din Sibiel, cu ascendență în Apoldu de Jos. Mama sa, Sabina, profesoară de limba franceză, a fost profesoara lui Virgil Ierunca, printre alții. În anul 1953, după arestarea părinților săi din motive politice, a fost înfiat de bunicul matern și a luat numele acestuia, Manolescu.
Nicolae Manolescu a urmat gimnaziul la Sibiu, apoi o parte din cursurile liceale la Râmnicu Vâlcea și s-a întors ulterior la Sibiu, unde a absolvit studiile preuniversitare la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu în 1956. În 1962 devine licențiat al Facultății de Filologie a Universității din București.
A început o carieră universitară în 1963, ca preparator la Catedra de Istoria Literaturii Române a facultății pe care o absolvise, devenind ulterior asistent universitar, apoi lector și conferențiar. Și-a luat doctoratul în 1974, cu teza Opera lui Titu Maiorescu. Această teză de doctorat a stat la baza cărții sale Contradicția lui Maiorescu, o incursiune critică, un eseu biografic și psihanalitic, un exercițiu de hermeneutică necesar, întrucât studiile despre Maiorescu sufereau de politizarea excesivă.
A debutat în publicistică la Gazeta literară, cronicile sale literare acceptând clișeele dogmatismului realist-socialist, potrivit analizei lui Marin Nițescu. Devine apoi cronicar literar al României Literare vreme de treizeci de ani, o bună parte din timp sub conducerea lui George Ivașcu. A coordonat lucrările Cenaclului de luni, la care au debutat majoritatea poeților optzeciști până la desființarea acestuia, din rațiuni politice. Cronicar al revistei Contemporanul din 1962 până în 1972, perioadă din care datează textele în care „limbajul, marcat de aceleași poncife ale dogmatismului, capătă o notă personală” („Poeții noștri au conștiința că exprimă un umanism superior și, din această perspectivă, ei simt nevoia să reconsidere universul, traducând în mari simboluri ideile, valorile etice ale comunismului... etc.”, „Laudă creației”, Contemporanul, nr. 44, 1. nov. 1963), demonstrează același Marin Nițescu. Din 1972 până în 1989, a fost cronicar al revistei România literară.
După Revoluție, în 1990, devine profesor titular la Facultatea de Litere a Universității din București, precum și director și editorialist al revistei România Literară.
În 1997, Nicolae Manolescu a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 2013 membru titular al Academiei Române.
Din 2005 și până la decesul său (2024), a fost președinte al Uniunii Scriitorilor din România.
Între 1997-2000 a moderat talk show-ul cultural Profesiunea mea, cultura, la Pro TV. Din 2002 conduce Întâlnirile României Literare la Clubul Prometheus.
În 2006 a fost numit în funcția de ambasador al României la UNESCO. A debutat editorial cu volumul Lecturi infidele în anul 1966.
În anul 2008 a publicat Istoria critică a literaturii române, care poartă subtitlul 5 secole de literatură , în care a continuat eforturile de canonizare, cea de-a doua istorie a literaturii române de la origini până în zilele noastre, prima fiind cea scrisă de G. Călinescu.
Într-un interviu publicat la 4 aprilie 2022, Nicolae Manolescu povestea cum a ajuns să fie critic literar. El a știut că menirea lui este să devină profesor de literatură, dar nu și-a dat seama de cariera de critic literar până la sfârșitul facultății, când profesorul George Ivașcu i-a oferit să scrie pentru Contemporanul. La început, Nicolae Manolescu a fost neîncrezător și a declarat că vrea să scrie proză, însă profesorul i-a spus că are structura unui critic literar și i-a dat trei cărți pentru primul său articol. După trei săptămâni, Nicolae Manolescu a revenit cu articolul și a primit critica de la profesor, declarându-i să scrie câte un articol pe săptămână. Acesta a acceptat și a continuat să scrie pentru Contemporanul timp de 32 de ani, cu o pauză și apoi încă 3-4 ani.
Nicolae Manolescu a menționat că în biografia sa există două persoane care l-au influențat decisiv. În ceea ce ține de literatură, a fost George Călinescu, iar în materie de carieră, cea universitară, a fost George Ivașcu.
A încetat din viață pe data de 23 martie 2024, la Spitalul Elias din București, unde se afla internat. A fost înmormântat pe 26 martie 2024 în cimitirul Bisericii Sfântul Ioan din Râmnicu Vâlcea.
Nicolae Manolescu a fost membru fondator al Alianței Civice. Devine președinte al Partidului Alianța Civică (PAC) (iulie 1991). Partidul a fost parte a alianței Convenția Democrată Română, pe listele căreia Nicolae Manolescu a fost ales, în septembrie, ca senator. În legislatura 1992-1996, Nicolae Manolescu a fost ales senator PAC de Sibiu. În cadrul activității sale parlamentare, Nicolae Manoescu a fost membru în Comisia Parlamentului României pentru Integrarea Europeană și în Comisia pentru Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională. În 1992, PAC împreună cu PL'93 s-au constituit în Alianța Naționala Liberală (ANL). La Congresul extraordinar al ANL, Nicolae Manolescu a fost desemnat candidat la președinție. Nicolae Manolescu și-a depus candidatura la președinție pe 20 septembrie 1992. În 1998 P.A.C., partidul înființat de Nicolae Manolescu, fuzionează cu PNL, într-o tentativă de unificare a mișcării liberale. În anul 2000, Nicolae Manolescu demisionează din funcția de președinte al Consiliului Național al P.N.L. și se retrage din viața politică.
A devenit membru corespondent al Academiei Române din 1997, iar în 2013 membru titular al Academiei Române.
A fost decorat cu Ordinul Național „Serviciul Credincios” în rang de Mare Cruce, cu Ordinul național „Steaua României” în rang de Mare Cruce (cea mai înaltă distincție a statului român) și cu medalia și titlul „Officier de l’Ordre des Arts et des Lettres”, din partea Ministerului Educației Naționale, Învățământului Superior și Cercetării din Franța.
În anul 2012, Senatul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA) i-a acordat înalta distincție de doctor honoris causa al SNSPA.
Din luna octombrie 2016 a devenit profesor doctor honoris causa al Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău. Din data de 14 ianuarie 2017 a devenit doctor honoris causa al Universității din Bălți, Republica Moldova.
Nicolae Manolescu a publicat peste 50 de volume.
Vezi și articolul Teoria romanului.
A fost coautor la manualele de limbă și literatură română pentru clasele a IX-a (1977) și a XII-a (1979)
Interviuri
Suprarealism (format) ← ← Suprarealism ← Onirism → Optzecism → Postmodernism → → Postmodernism (format) | ||
---|---|---|
Lideri |
----------------------------------------------------------------------------------------------------- | Coperta revistei Luceafărul, primul număr, 1 iulie 1902. Mircea Cărtărescu (Cosmin Bumbutz) Revista Ramuri - prima serie, numărul 9 din 1922 Mariana Codruț Marta Petreu Nicolae Țone Viorel Padina |
Reviste / Grupuri |
----------------------------------------------------------------------------------------------------- | |
Poeți optzeciști |
----------------------------------------------------------------------------------------------------- | |
Prozatori optzeciști |
----------------------------------------------------------------------------------------------------- | |
Critici literari optzeciști |
----------------------------------------------------------------------------------------------------- | |
Alte voci optzeciste |
----------------------------------------------------------------------------------------------------- | |
Articole conexe |
----------------------------------------------------------------------------------------------------- | |
Mișcări artistice distincte în modernism și postmodernism (cu aldine îngroșate - doar cele românești) |
----------------------------------------------------------------------------------------------------- | |
Avangarda artistică românească • Grupări artistice • Secolul 20 în România • Modernism • Minimalism • Onirism • Postmodernism • Post-postmodernism • Structuralism |
Modernism (f) — Modernism ← Postmodernism — Postmodernism (f) — Postmodernitate → Post-Postmodernism — Post-Postmodernism (f) | ||
---|---|---|
Precursori • |
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- | Nicolae Manolescu |
Artiști plastici • |
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- | |
Diferiți • reprezentanți • |
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- | |
Critică literară • Critici literari • | ||
Domenii • |
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- | |
Filozofi • postmoderniști • |
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- | |
Românii și • postmodernismul • |
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- | |
Poeți optzeciști • |
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- | |
Prozatori optzeciști • |
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- | |
Critici literari • (optzeciști români) |
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- | |
Alte voci • (optzeciste române) |
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- | |
Subiecte conexe • • |
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- | |
Listă de postmoderniști • • Avangarda artistică românească • Grupări artistice • Secolul 20 în România • Modernism • Minimalism • Postmodernism • Structuralism • Poststructuralism • |
Avangarda artistică românească | ||
---|---|---|
Inițiatorii mișcării / Grupări semnificative | • Contimporanul - publicația artistică (1922 - 1932) — redactori șefi Ion Vinea și Marcel Iancu) • • Gruparea Contimporanul (1924 - 1936) — organizatori: Victor Brauner, Marcel Iancu, Max Herman Maxy, Milița Petrașcu, Hans Mattis-Teutsch cu colaborarea lui Constantin Brâncuși • • Sindicatul Artelor Frumoase (Lideri - Marius Bunescu, Camil Ressu, Dimitrie Serafim, Arthur Verona și Ion Theodorescu Sion)
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- | |
Publiciști — Teoreticieni de la Revista Contimporanul |
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- | |
Publiciști — Teoreticieni de la Sindicatul Artelor Frumoase |
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- | |
Contribuitori Sburătorul Grupul literar Sburătorul Revista Sburătorul | • Sburătorul - nume generic de grupare literar-artistică (1919 - 1943) • Cenaclul „Sburătorul“ – gruparea efectivă literar-artistică de diverși scriitori • Revista „Sburătorul“ (Revistă literară) - publicația literar-artistică a grupului (1919 - 1921 și 1926 - 1927) • Suplimentul „Sburătorul literar“ - suplimentul literar al revistei (1921 - 1922)
• Eugen Lovinescu • Sincronism
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- | |
Alte grupuri artistice interbelice din București |
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- | |
Varii publicații Reviste |
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- | |
Artiști / Scriitori (ne)avangardiști cu diverse contribuții, din România și din străinătate |
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- | |
Alte nume de varii participanți la mișcarea artistică a Avangardei artistice românești |
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- | |
Redivivus (în anii 1960 - 1980) a Avangardei artistice românești |
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- | |
Mișcări artistice conexe premergătoare, sincrone quasi-sicrone sau ulterioare (în aldine italice doar cele din România) |
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- | |
Avangarda artistică românească • Grupări artistice • Secolul 20 în România • Mișcări și genuri artistice • Mișcări artistice românești |
Control de autoritate |
|
---|