Astăzi, Dimitrie Negreanu rămâne un subiect de mare relevanță și interes pentru mulți oameni din întreaga lume. Impactul lui Dimitrie Negreanu poate fi resimțit în multiple aspecte ale vieții de zi cu zi, de la influența sa asupra culturii populare până la importanța sa în domenii mai specifice precum tehnologia sau mediul. Pe măsură ce pătrundem în lumea Dimitrie Negreanu, ne dăm seama de amploarea și complexitatea domeniului său de aplicare, precum și de diversitatea abordărilor și opiniilor care există în această problemă. În acest articol, vom explora diferite fațete ale Dimitrie Negreanu și relevanța sa în societatea actuală, cu intenția de a arunca lumină asupra acestui subiect captivant și cu mai multe fațete.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Dimitrie Negreanu | |||
![]() Fizicianul Dimitrie Negreanu | |||
Date personale | |||
---|---|---|---|
Născut | 25 octombrie 1858 Botoșani, Principatul Moldovei | ||
Decedat | (49 de ani) București, România | ||
Cetățenie | ![]() ![]() | ||
Ocupație | fizician ![]() | ||
Limbi vorbite | limba română ![]() | ||
Activitate | |||
Domeniu | Fizică | ||
Instituție | Universitatea din București | ||
Alma Mater | Universitatea din București ![]() | ||
Cunoscut pentru | studii în electricitate, magnetism și mineralogie | ||
Societăți | Societatea Franceză de Fizică Societății Internaționale de Electricitate din Paris | ||
| |||
Modifică date / text ![]() |
Dimitrie Negreanu (n. , Botoșani, Moldova – d. , București, România) a fost un fizician român, membru corespondent al Academiei Române.
Dimitrie Negreanu a făcut studiile primare și secundare în orașul natal (1865-1876), iar cele universitare (Facultatea de Științe) la București, unde, în 1880, și-a luat licența în fizică. După ce a fost, timp de trei ani, profesor de fizică la Liceul Național din Iași, a plecat la Paris. Aici, în 1889, împreună cu Gabriel Lippmann, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, susține teza de doctorat, intitulată Étude de l'éthérification et de la conductibilité électrique, devenind primul român doctor în fizică.
Revenit în țară, a fost profesor la Catedra de electricitate de la Universitatea din București (1889-1908), unde a organizat un laborator de cercetări, în care și-a continuat studiile asupra puterii inductive specifice electricității, a tensiunii electromotoare, a elementelor galvanice, a elementelor magnetice în România, a căldurii specifice a lichidelor, a rezistenței electrice a pilelor, a galvanometrelor etc.
Dimitrie Negreanu a inițiat primele lucrări practice de fizică ale studenților, redactând și un Îndrumar de lucrări practice de căldură și electricitate. A publicat unele dintre primele manuale de fizică pentru liceu și universitate (Electricitatea, în 1907, și Gravitația, în 1908).
Pentru meritele sale didactice și științifice, în anul 1893 a fost ales membru al Societății Franceze de Fizică și al Societății Internaționale de Electricitate din Paris.