Eliogabal

Eliogabal
Al 25-lea Împărat Roman
Bust al lui Eliogabal aflat la Capitoline Museums
Date personale
Nume la naștere	Varius Avitus Bassus (la naștere) Caesar Marcus Aurelius Antoninus Augustus (ca împărat)
Născut	cca. 203 necunoscut
Decedat	11 martie 222 (18 ani) Roma, Italia
Înmormântat	Tibru[1]
Cauza decesului	omor
Părinți	Sextus Varius Marcellus Iulia Soaemias Bassiana
Frați și surori	Aurelia Antonina] Alexandru Sever
Căsătorit cu	Iulia Cornelia Paula Iulia Aquilia Severa Annia Aurelia Faustina Hierocles
Copii	Alexandru Sever
Ocupație	politician
Limbi vorbite	limba latină
Apartenență nobiliară
Titluri	August
Familie nobiliară	Dinastia Severilor
Împărat roman
Domnie	8 iunie 218 d.Hr. – 11 martie 222 d.Hr.
Predecesor	Macrinus
Succesor	Alexandru Sever
Senator roman​
High priest of Elagabalus]
Domnie	anii 210 d.Hr. – 11 martie 222 d.Hr.
Predecesor	Julius Bassianus]
Modifică date / text

Elagabal sau Eliogabal (în latină: Elagabalus sau Heliogabalus); (n. 20 martie 203 d.Hr., Roma, Imperiul Roman – d. 11 martie 222 d.Hr., Roma, Imperiul Roman), născut Varius Avitus Bassus și cunoscut de asemenea ca Varius Avitus Bassianus Marcus Aurelius Antoninus, a fost împărat roman al dinastiei Severilor și a domnit din 218 până în 222.

Fiu al lui Sextus Varius Marcellus, cavaler roman din Apaeea, și al Iuliei Soaemias, nepot al împăratului Caracalla, preot din Emesa al zeului soare (Elah-Gabal), numit de posteritate Elagabal (Heliogabalus), a fost proclamat împărat în primăvara anului 218 de legiunile din Siria, nemulțumite de politica austeră a lui Macrinus. Elagabal a dobândit tronul imperial și a restabilit astfel dinastia Severilor. Puterea reală a fost exercitată însă de Iulia Maesa (bunica) și Iulia Soaemias (mama sa). Politica autocrată, excesele și capriciile împăratului-copil au compromis în scurt timp noul regim. Sub presiunile Iuliei Maesa, Elagabalus l-a adoptat și l-a ridicat la rangul de caesar pe M. Aurelius Alexander, vărul său (221).

Elagabal a fost un împărat lipsit de popularitate, atât în rândul populației, cât și al patricienilor. El a comis un număr de acțiuni scandaloase față de cultele religioase de la Roma. Ca preot a lui zeului-soare de la Apaeea, el va lua Palladiumul, sfântul idol al Minervei adus la Roma din Troia de către Enea (ținut în Templul Vestei, fiind interzis să fie scos din acesta) și îl va aduce în templul său personal din Palatin, pentru a o căsători pe Minerva (zeiță virgină) cu zeul său. Ulterior, se va răsgândi, alegând să îl căsătorească cu idolul Iunonei din Cartagian (soția lui Jupiter).^[2] S-a căsătorit, împotriva tradițiilor, cu o vestală și se comporta într-un mod bizar (se farda, îmbrăca costume femeiești) ceea ce a mărit nemulțumirile opiniei publice. A murit ucis, împreună cu mama sa, de garda pretoriană în martie 222.

• Turcan, R; Cultele orientale în lumea romană, traducere de Popescu, M; București, editura Enciclopedică, 1998.

• Elagabal - caricatura Zeului Soare Arhivat în 11 iulie 2012, la Wayback Machine., Revista Magazin, 14 iunie 2006