Ferdinand al IV-lea, Rege al Romanilor

În acest articol, subiectul Ferdinand al IV-lea, Rege al Romanilor va fi abordat din diferite perspective și discuții. Ferdinand al IV-lea, Rege al Romanilor este un subiect care a stârnit interes și dezbatere în diverse domenii, generând mari așteptări în rândul experților și al publicului larg. În rândurile următoare, vor fi explorate implicațiile, repercusiunile și posibilele soluții legate de Ferdinand al IV-lea, Rege al Romanilor, pentru a oferi o viziune cuprinzătoare și lămuritoare asupra acestei teme. În plus, diferite opinii și abordări vor fi luate în considerare pentru a îmbogăți analiza și a oferi o viziune multidimensională a Ferdinand al IV-lea, Rege al Romanilor.

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Ferdinand al IV-lea, Rege al Romanilor
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Viena, Monarhia Habsburgică Modificați la Wikidata
Decedat (20 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Viena, Monarhia Habsburgică Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCripta Capucinilor din Viena Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (variolă) Modificați la Wikidata
PărințiFerdinand al III-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman
Maria Anna a Spaniei Modificați la Wikidata
Frați și suroriEleonora Maria Josefa de Austria
Arhiducesa Maria Anna Josepha de Austria
Mariana de Austria
Leopold I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman
Carol Iosif al Austriei​ Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
monarh Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriconte
Familie nobiliarăCasa de Habsburg
Principe elector Modificați la Wikidata
Rege al Ungariei Modificați la Wikidata
Domnie –
PredecesorFerdinand al III-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman
SuccesorLeopold I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ferdinand al IV-lea (n. , Viena, Monarhia Habsburgică – d. , Viena, Monarhia Habsburgică) aparținând Casei de Habsburg, a fost din 1653 până în 1654 rege romano-german, din 1646 rege al Boemiei și din 1647 rege al Ungariei și Croației.[4]

Motto: Deo et populo (Pentru D-zeu și pentru popor)[5]

Biografie

Ferdinand a fost fiul cel mare al împăratului Ferdinand al III-lea (1608–1657) și al primei sale soții, Maria Anna a Spaniei (1606–1646).

Printre frații și surorile lui Ferdinand s-au numărat:[6]

Ferdinand a fost logodit cu Maria Tereza (1638–1683), fiica cea mare a regelui Filip al IV-lea al Spaniei. Această căsătorie fusese plănuită în același timp cu cea a surorii lui Ferdinand, Maria Anna, cu regele Filip al IV-lea. Astfel regele Spaniei urma să fie în același timp socrul și cumnatul lui Ferdinand.[5]

În octombrie 1652, cu ocazia vizitei mai multor principi electori la curtea de la Praga a tatălui său, s-a convenit ca Ferdinand să fie ales rege romano-german, ceea ce s-a întâmplat pe 31 mai 1653. El a fost încoronat la Regensburg pe 18 iunie 1653 de arhiepiscopul de Mainz, Philipp de Schönborn.[4]

Un an mai târziu, pe 9 iulie 1654 Ferdinand a murit bolnav de variolă la Viena.[5] Deoarece a murit înaintea tatălui său, el nu a fost niciodată conducător al Sfântului Imperiu Roman și astfel caracterul și profilul său politic nu au fost înregistrate de istorie. La moartea lui Ferdinand imperiul a fost amenințat de o criză politică privind succesiunea tatălui său, împăratul Ferdinand al III-lea.[5] După moartea acestuia în 1657, a fost ales împărat romano-german Leopold, fratele mai mic al lui Ferdinand, și încoronat pe 31 iulie 1658 la Frankfurt.[7]

Consecințe

Când Ferdinand a murit, cadavrul său a fost autopsiat în aceeași seară și îmbălsămat. Pe catafalc a fost expusă separat inima sa. A doua zi la ora 21 inima lui a fost dusă la Biserica Augustinilor de lângă Palatul Hofburg, unde a fost înmormântată într-o ceremonie simplă în Capela Loreto[8] așa cum stabilise Ferdinand prin testament. El o venera în mod deosebit pe Madona din Loreto ceea ce explică dorința sa testamentară. După slujbele religioase funerare care au durat câteva zile, trupul lui Ferdinand a fost în sfârșit îngropat în Cripta Capucinilor din Viena.

Astfel a început tradiția care a durat până în secolul al XIX-lea conform căreia inimile Habsburgilor au fost îngropate în Cripta Loreto din Biserica Augustinilor din Viena. Măruntaiele lui Ferdinand al IV-lea au fost îngropate în Cripta ducală din Catedrala Sf. Ștefan din Viena. El a fost una dintre cele 41 de persoane a căror înmormântare a fost una „separată” adică rămășițele au fost împărțite între cele trei locuri de înmormântare tradiționale ale Habsburgilor: Cripta imperială, Cripta inimii și Cripta ducală.

Ferdinand al IV-lea (tablou nedatat de Frans Luycx)

Note

  1. ^ a b Ferdinand IV, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  2. ^ a b Ferdinand IV, Find a Grave, accesat în  
  3. ^ a b Habsburg, Ferdinand IV. (BLKÖ)]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ a b Gerhard Hartmann, Karl Schnitt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschichte., Editura Marix, Wiesbaden 2006, ISBN 978-3-86539-074-5, p. 558.
  5. ^ a b c d Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon., Editura Ueberreuter, Viena 1988, ISBN 3-8000-3247-3, p. 117.
  6. ^ Gerhard Hartmann, Karl Schnitt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschichte., Editura Marix, Wiesbaden 2006, ISBN 978-3-86539-074-5, pp. 558-561.
  7. ^ Gerhard Hartmann, Karl Schnitt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschichte., Editura Marix, Wiesbaden 2006, , p. 563.
  8. ^ „Wayback Machine”. web.archive.org. . Arhivat din original la . Accesat în . 

Bibliografie

  • Gerhard Hartmann, Karl Schnitt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschichte., Editura Marix, Wiesbaden 2006, ISBN 978-3-86539-074-5.
  • Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon., Editura Ueberreuter, Viena 1988, ISBN 3-8000-3247-3.
  • Frank Huss: Der Wiener Kaiserhof. Eine Kulturgeschichte von Leopold I. bis Leopold II., Editura Katz Casimir, Gernsbach 2008, ISBN 9783938047293.
  • Frank Huss: Verhinderte Herrscher. Vierzig tragische Kronprinzen und ihre Schicksale., Editura König, Greiz 2012, ISBN 978-3-943210-07-1.