În acest articol, vom explora Georg Aescht și impactul său asupra societății actuale. Georg Aescht este un subiect care a generat un mare interes în ultima vreme, deoarece influența sa se extinde în diferite domenii ale vieții de zi cu zi. De la apariția sa, Georg Aescht a stârnit dezbateri și reflecție în diverse sectoare, ceea ce a condus la o analiză aprofundată a implicațiilor sale. În acest sens, este interesant să știm mai multe despre Georg Aescht și despre modul în care a evoluat de-a lungul timpului, precum și despre relevanța sa în contextul actual. Prin urmare, în următoarele rânduri, vom aprofunda în multiplele fațete ale Georg Aescht și rolul său în societatea contemporană.
Georg Aescht | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | (71 de ani) Codlea, Republica Populară Română |
Cetățenie | ![]() |
Ocupație | critic literar, publicist, scriitor de limba germană, traducător |
Limbi vorbite | limba germană ![]() |
Activitate | |
Studii | Facultatea de Filologie din Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj |
Modifică date / text ![]() |
Georg Aescht (n. , Codlea, Brașov, România), critic literar, publicist, scriitor de limba germană și traducător originar din România.
După studii de germanistică, între 1972 și 1976, și absolvirea Facultății de Filologie din Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, a lucrat ca profesor de limba germană și traducător în acest oraș până în 1983.
Student fiind, a lucrat ca redactor la pagina germană a revistei Echinox, din 1974 până în 1976, revistă în care debutase cu critică în 1972.
A publicat critică în revistele germane din România: Echinox, Karpatenrundschau, Neue Literatur, Neuer Weg. A colaborat la manuale de literatură germană.
În 1984 a emigrat în Republica Federală Germania și s-a stabilit la Bonn. După 7 ani de corectură într-o tipografie, din 1991 a devenit redactor la Stiftung Ostdeutscher Kulturrat (în prezent Stiftung Deutsche Kultur im östlichen Europa – OKR din Königswinter[1]), la revistele Kulturpolitische Korrespondenz și Der Gemeinsame Weg, unde publică curent critică literară și de artă, consacrându-și mare parte din eforturi traducerilor din literatura română.
Din 2014 este și colaborator al Institutului pentru Cultura și Istoria Europei de sud-est (Institut für deutsche Kultur und Geschichte Südosteuropas), din München.[2]
Pe lângă activitatea sa de foiletonist și publicist, a tradus din mai mulți autori români, între care Ion Agârbiceanu, Carmen Francesca Banciu, Filip Florian, Norman Manea, Gellu Naum, Alexandru Papilian, Andrei Pleșu, Liviu Rebreanu,[3] Mihail Sebastian, Alexandru Vona,[4] Filip Florian, Gabriela Adameșteanu,[5] Adela Greceanu, pentru care a fost și editor.