Tema lui George Oprescu este una care a captat atenția oamenilor de toate vârstele și interesele. De la cel mai tânăr la cel mai experimentat, George Oprescu a lăsat o amprentă de neșters asupra societății, provocând discuții, dezbateri și reflecții nesfârșite. Influența sa se extinde la toate aspectele vieții, de la politică la divertisment, știință și tehnologie. În acest articol, vom explora diferite aspecte ale George Oprescu, analizând impactul și implicațiile sale pentru viitor.
![]() |
---|
George Oprescu | |
![]() Istoricul George Oprescu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [2] ![]() Câmpulung, Muscel, România[3] ![]() |
Decedat | (87 de ani)[2] ![]() București, România[3] ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | istoric, critic de artă, colecționar, profesor |
Limbi vorbite | limba franceză[4] limba română[5] ![]() |
Pregătire | Ion Cantacuzino Grigore Tocilescu Gheorghe Dem Theodorescu ![]() |
Profesor pentru | Marin Gherasim |
Activitatea literară | |
Opere semnificative | „Manual de istoria artei”, „Pictura românească în secolul al XIX-lea” |
Note | |
Premii | Premiul de Stat (1962)[1] |
Modifică date / text ![]() |
George Oprescu (n. , Câmpulung, Muscel, România – d. , București, România) a fost un istoric, critic de artă, colecționar român, membru de onoare al Academiei Române (1948), profesor al Academiei de Belle-Arte, membru corespondent al mai multor academii străine.
George Oprescu s-a ocupat în studiile sale de pictură și grafică românească din secolul al XIX-lea, aceste scrieri constituind primele sinteze cuprinzătoare din istoriografia românească de artă (Pictura românească în secolul al XIX-lea, 1937, Grafica românească în secolul al XIX-lea (2 volume), 1941 – 1945).
Academicianul George Oprescu a avut lucrări cu privire la arta populară românească (Arta țărănească la români, 1922), la maeștrii artei românești, care reprezintă începuturile activităților de cercetare în acest domeniu.
Profesorul George Oprescu a publicat studii privitoare la arta sculpturală românească (Sculptura statuară românească, 1957). În anul 1927, a publicat monografia Géricault, iar în 1961, a publicat monografia, în două volume, Nicolae Grigorescu. Lucrările sale se disting prin erudiție și printr-un autentic simț al frumosului.
În anii 1943 – 1946, a publicat un Manual de istoria artei, iar în anul 1956 monografia Bisericile-cetăți ale sașilor din Ardeal, în care se referă, între altele și de minunata biserică-fortificată din Biertan, județul Sibiu.
Bogata sa colecție de artă (picturi, sculpturi, desene și gravuri românești și străine), de aproape 10.000 de piese, având autori faimoși (Albrecht Dürer, Rembrandt, Delacroix, Courbet, Picasso, Bonington), a donat-o Academiei Române. Cele mai multe din aceste piese sunt păstrate în Muzeul de artă al Academiei Române, al cărui fondator a fost.
George Oprescu a fost homosexual[12][13]. Datorită relațiilor pe care și le făcuse în străinătate, în calitate de secretar al Comisiei de Cooperație Intelectuală a Ligii Națiunilor, lucrând cu personalități precum Henri Bergson, Albert Einstein, Marie Curie, John Galsworthy, Paul Valéry, el era tratat mai cu mănuși de comuniști (nefăcând pușcărie datorită orientării sexuale) care însă nu se sfiau să-i spună „curvă bătrână“, povestește Alexandru Paleologu[14].
|title=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)