În lumea de astăzi, George W. Davis a căpătat o relevanță unică care are un impact semnificativ asupra diferitelor aspecte ale vieții de zi cu zi. De la apariția sa, George W. Davis a fost subiect de discuții, analize și controverse, generând un spectru larg de opinii și viziuni în jurul sensului și influenței sale. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale George W. Davis și impactul său asupra societății, culturii și economiei, oferind o analiză detaliată a importanței și rolului său în lumea de astăzi.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
George W. Davis | |
Date personale | |
---|---|
Născut | ![]() Kokomo, Indiana, SUA ![]() |
Decedat | (84 de ani)[1] ![]() Los Angeles, California, SUA ![]() |
Înmormântat | Forest Lawn Memorial Park ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | art director scenograf ![]() |
Activitate | |
Organizație | 20th Century Fox ![]() |
Premii | Premiul Oscar pentru cele mai bune decoruri într-un film color () Premiul Oscar pentru cele mai bune decoruri într-un film alb-negru () ![]() |
Prezență online | |
Modifică date / text ![]() |
George Davis (n. , Kokomo, Indiana, SUA – d. , Los Angeles, California, SUA) a fost un celebru scenograf american.
Davis și-a început cariera ca desenator la studiourile Warner Brothers. El s-a alăturat pușcașilor marini americani în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a fost lăsat la vatră cu gradul de colonel. Apoi a început să lucreze ca director artistic la 20th Century Fox, iar primul său film a fost fantezia The Ghost and Mrs. Muir (1947) a lui Joseph L. Mankiewicz, regizor pentru care a lucrat frecvent, în special la House of Strangers (1949), Totul despre Eva (1950), No Way Out (1950), 5 Fingers (1952) și alte peste 50 de filme, inclusiv Funny face (1957) și Revolta de pe Bounty (1965).
El a fost, de asemenea, puternic implicat în unele dintre cele mai mari producții religioase de la mijlocul anilor 1950, cum ar fi Demetrius și gladiatorii și The Egyptian (ambele din 1954). De asemenea, el a lucrat intens la televiziune în emisiuni precum Zona crepusculară și Omul de la U.N.C.L.E..
Davis a fost, de asemenea, directorul inițial de proiect al Disneyland Tokyo, a proiectat expoziția General Motors de la New York Worlds Fair din 1964 și designer principal al Park City, UT. El a fost căsătorit cu Barbara Louise Davis (născută Davies) care a murit în 1990, la vârsta de 73 de ani. Au avut 2 copii (Karen Louise Hoy, născută în 1940 și George Christopher Davis, născut în 1943). El a trăit în aceeași casă din Santa Monica, California, din 1948 și până la moartea sa, în 1998.
Davis a câștigat două premii Oscar pentru activitatea sa la filmele Tunica (1953) și Jurnalul Annei Frank (1959). El a fost nominalizat de încă 17 ori la premiul Oscar pentru cele mai bune decoruri.