Gregg L. Semenza

În lumea de astăzi, Gregg L. Semenza este o problemă care a câștigat o mare relevanță în societate. Pe măsură ce timpul trece, descoperim nevoia de a explora și înțelege această Gregg L. Semenza din perspective diferite. Importanța lui Gregg L. Semenza nu poate fi subestimată, deoarece afectează diferite aspecte ale vieții de zi cu zi. Prin urmare, este crucial să abordăm această problemă complet și obiectiv pentru a înțelege impactul acesteia asupra societății actuale. În acest articol vom analiza în detaliu Gregg L. Semenza și influența acesteia în diverse contexte, pentru a oferi o viziune cuprinzătoare și actualizată asupra acestui subiect foarte relevant.

Gregg L. Semenza
Date personale
Nume la naștereGregg Leonard Semenza Modificați la Wikidata
Născut (68 de ani) Modificați la Wikidata
New York City, New York, SUA Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
Ocupațiecadru didactic universitar
medic
cercetător Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[6]
limba franceză[6] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniuoxygen sensing]
Hipoxie
transcription factor]  Modificați la Wikidata
InstituțieUniversitatea Johns Hopkins  Modificați la Wikidata
Alma MaterPerelman School of Medicine at the University of Pennsylvania]
Universitatea Harvard
Duke University  Modificați la Wikidata
OrganizațiiAcademia Națională de Științe a Statelor Unite ale Americii  Modificați la Wikidata
PremiiCanada Gairdner International Award] ()
Albert Lasker Award for Basic Medical Research] ()[1]
Grand prix scientifique de la Fondation Lefoulon-Delalande] ()[2]
Stanley J. Korsmeyer Award] ()[3]
E. Mead Johnson Award] ()[4]
Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină ()[5]
Premiul Massry ()  Modificați la Wikidata
Medalia Premiului Nobel
Medalia Premiului Nobel

Gregg Leonard Semenza (n. , New York City, New York, SUA) este titularul catedrei de pediatrie, radioterapie, biochimie, medicină și oncologie C. Michael Armstrong de la Facultatea de Medicină a Universității Johns Hopkins. Este directorul programului de cercetări vasculare al Institutului de Inginerie Celulară.[7] În 2016 i s-a decernat Premiul Lasker pentru cercetare medicală fundamentală.[8] Este cunoscut pentru descoperirea factorului HIF-1, care permite celulelor canceroase să se adapteze la medii sărace în oxigen. Împreună cu William G. Kaelin Jr. și Peter J. Ratcliffe, este laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină (2019), pentru „descoperirile lor asupra modului în care celulele simt și se adaptează la disponibilitatea de oxigen”.[9]

A studiat anemia mediteraneană (talasemia beta) în perioada doctoratului său de la Universitatea din Pennsylvania.[9]

Note