În lumea de astăzi, Gregg L. Semenza este o problemă care a câștigat o mare relevanță în societate. Pe măsură ce timpul trece, descoperim nevoia de a explora și înțelege această Gregg L. Semenza din perspective diferite. Importanța lui Gregg L. Semenza nu poate fi subestimată, deoarece afectează diferite aspecte ale vieții de zi cu zi. Prin urmare, este crucial să abordăm această problemă complet și obiectiv pentru a înțelege impactul acesteia asupra societății actuale. În acest articol vom analiza în detaliu Gregg L. Semenza și influența acesteia în diverse contexte, pentru a oferi o viziune cuprinzătoare și actualizată asupra acestui subiect foarte relevant.
Gregg L. Semenza | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Gregg Leonard Semenza ![]() |
Născut | (68 de ani) ![]() New York City, New York, SUA ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | cadru didactic universitar medic cercetător ![]() |
Limbi vorbite | limba engleză[6] limba franceză[6] ![]() |
Activitate | |
Domeniu | oxygen sensing Hipoxie transcription factor ![]() |
Instituție | Universitatea Johns Hopkins ![]() |
Alma Mater | Perelman School of Medicine at the University of Pennsylvania Universitatea Harvard Duke University ![]() |
Organizații | Academia Națională de Științe a Statelor Unite ale Americii ![]() |
Premii | Canada Gairdner International Award () Albert Lasker Award for Basic Medical Research ()[1] Grand prix scientifique de la Fondation Lefoulon-Delalande ()[2] Stanley J. Korsmeyer Award ()[3] E. Mead Johnson Award ()[4] Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină ()[5] Premiul Massry () ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Gregg Leonard Semenza (n. , New York City, New York, SUA) este titularul catedrei de pediatrie, radioterapie, biochimie, medicină și oncologie C. Michael Armstrong de la Facultatea de Medicină a Universității Johns Hopkins. Este directorul programului de cercetări vasculare al Institutului de Inginerie Celulară.[7] În 2016 i s-a decernat Premiul Lasker pentru cercetare medicală fundamentală.[8] Este cunoscut pentru descoperirea factorului HIF-1, care permite celulelor canceroase să se adapteze la medii sărace în oxigen. Împreună cu William G. Kaelin Jr. și Peter J. Ratcliffe, este laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină (2019), pentru „descoperirile lor asupra modului în care celulele simt și se adaptează la disponibilitatea de oxigen”.[9]
A studiat anemia mediteraneană (talasemia beta) în perioada doctoratului său de la Universitatea din Pennsylvania.[9]
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)