În acest articol, dorim să pătrundem în lumea fascinantă a lui Guvernul Petre Roman (2). De la origini și până la evoluția sa de astăzi, acest subiect a captat atenția și interesul oamenilor din întreaga lume. Cu o varietate de abordări și perspective, Guvernul Petre Roman (2) a lăsat o amprentă semnificativă în diferite domenii, de la știință la cultura populară. Pe parcursul acestor pagini, vom explora diversele aspecte care fac din Guvernul Petre Roman (2) un subiect atât de relevant și intrigant, analizând impactul său și luând în considerare importanța sa în contextul actual.
26 septembrie 1991 - Primul-ministru Petre Roman își părăsește funcția. El critică felul în care președintele Ion Iliescu a acționat în timpul mineriadei începute la 23 septembrie. Iliescu anunță constituirea unui 'guvern de deschidere națională'.
1 octombrie 1991 - Fostul ministru de finanțe Theodor Stolojan este numit prim-ministru.
Ministru de stat, însărcinat cu activitatea industrială și comercială[1]
20 martie 1991 - În ședința de Guvern, Anton Vătășescu, ministru de stat, însărcinat cu activitatea industrială și comercială, Theodor Stolojan, ministru de finanțe, și Mihai Zisu, ministrul resurselor și industriei, își prezintă demisiile din funcție. Cauzele mărturisite țin de ritmul prea lent al reformei. La cererea primului-ministru rămân în funcție.
30 aprilie 1991 - Remaniere guvernamentală.
Ministru de stat, însărcinat cu orientarea economică
21 februarie 1991 - Ion Aurel Stoica demisionează din funcția de ministru de stat, însărcinat cu calitatea vieții și protecția socială, în urma conflictului de muncă de la Regionala CFR Iași, rămânând ministru fără portofoliu (30 aprilie - 16 octombrie 1991).
3 septembrie 1991 - Doru Pană, ministrul lucrărilor publice, transporturilor și amenajării teritoriului este numit primar general al Bucureștiului.
30 aprilie 1991 - Remaniere guvernamentală, Ministerul împărțindu-se în Ministerul lucrărilor publice și amenajării teritoriului și Ministerul transporturilor.