În acest articol vom explora și analiza Gyárfás Kurkó din perspective diferite și în contexte diferite. Gyárfás Kurkó este un subiect care a captat atenția oamenilor din întreaga lume, iar importanța și impactul său sunt incontestabile. De-a lungul anilor, Gyárfás Kurkó a stârnit dezbateri aprinse, a generat schimbări semnificative și a fost o sursă de inspirație pentru mulți. În această postare, vom arunca o privire profundă asupra Gyárfás Kurkó pentru a-i înțelege semnificația, relevanța și influența asupra vieții noastre. De la origine și până la evoluție, Gyárfás Kurkó și-a lăsat o amprentă de neșters asupra societății și este esențial să-i înțelegem acoperirea pentru a-i aprecia adevărata valoare. Obiectivul acestui articol este de a oferi o privire de ansamblu completă și perspicace a Gyárfás Kurkó și, astfel, de a contribui la înțelegerea și discuția acestui subiect.
Gyárfás Kurkó | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1] ![]() Sândominic, Austro-Ungaria ![]() |
Decedat | (73 de ani)[1] ![]() Brașov, România ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | jurnalist ![]() |
Limbi vorbite | limba română ![]() |
Deputat al României ![]() | |
În funcție – | |
Partid politic | PCR ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Gyárfás Kurkó (n. 1909, Sândominic, comitatul Ciuc – d. 22 mai 1983, Brașov) a fost un politician de stânga, redactor al revistei Népi Egység (Unitatea Poporului), deținut politic amnistiat.
A învățat meseria de lăcătuș mecanic, mai târziu și-a deschis atelier de tâmplărie metalică în Brașov. În august 1934 o parte din Partidul Maghiarilor s-a separat în MADOSZ. Kurkó a devenit conducătorul filialei din Brașov, iar din 1938, președinte pe țară al acestei organizații. În timpul dictaturii regelui Carol al II-lea Madosz a funcționat ilegal. În iunie 1940 a fost reținut împreună cu alți membri Madosz și ținut în Caracal până în noiembrie. De acolo a fost transferat la Brașov.
După 23 august 1944 la Brașov a luat ființă o nouă formațiune politică a etnicilor maghiari, noul organism intitulându-se Uniunea Populară Maghiară, cu Gyárfás Kurkó președinte, până în 1947.[2] Tot perioada respectivă a pus bazele revistei Népi Egység, al cărei redactor a fost până în 1947. În acești ani a luptat pentru drepturi colective ale minorităților, probleme înaintate și în Parlament, unde a fost ales din partea UPM. Proiectul respectiv de lege a rămas neadoptat.
În 1949 Gyárfás Kurkó a fost arestat împreună cu alte persoane, printre care și Áron Márton, episcopul catolic al Transilvaniei, scriitori, publiciști maghiari etc. În data de 6 august 1951 a fost condamnat la 10 ani de închisoare grea și 25 de ani muncă silnică.[3] În urma torturilor la care a fost supus, Gyárfás Kurkó și-a pierdut mințile.[4]
A fost eliberat la 4 august 1964, cu ocazia amnistiei politice. În anul 1968, cu ocazia rejudecării procesului, s-a constatat inexistența probelor de vinovăție, astfel că Gyárfás Kurkó a fost reabilitat.[4] Până la pensionare a lucrat ca muncitor textilist, dar i s-a reeditat cartea Nehez kenyer. A decedat în 1983 la Brașov, unde a fost înmormântat.