Hesperidă

În acest articol vom analiza și explora în detaliu tot ceea ce este legat de Hesperidă. De la origini și până la impactul actual, vom studia evoluția sa în timp și modul în care a influențat diferite aspecte ale societății. În plus, vom examina diversele perspective și opinii care există pe această temă, pentru a obține o viziune globală și completă. Hesperidă este un subiect de mare relevanță și actualitate, așa că este esențial să îl înțelegem în profunzime pentru a fi conștient de impactul său asupra lumii de astăzi.

Exemple de hesperide

Hesperida este un fruct baciform caracteristic plantelor din genul Citrus. Spre deosebire de poamă, de exemplu mărul, hesperida derivă dintr-un ovar superior, un ovar complet separat de caliciu.[1] Pe lângă citrice, acest fruct poate fi întâlnit la alte cinci genuri: Poncirus, Fortunella, Microcitrus, Eremocitrus și Clymenia.[2] Mărimea hesperidelor variază de la aproape 2,25 cm la kumquat (Fortunella sp.) la mai mult de 20 cm în diametru la pomelo (C. grandis).[2] Forma este de asemenea variabilă: turtită la grepfrut, mandarină și tangerină, globoasă spre ovală la portocală, oblongă la lămâie și sferică la limetă.[2]

Anatomie

Hesperida se formează dintr-un gineceu pentacarpelar, pentalocular, sincarp, cu placentație axilară.[3] Exocarpul (flavedo) este compact, colenchimatic, cu buzunare secretoare ce conțin uleiuri esențiale (terpeni și compuși fenolici). Aceștia sunt responsabili de aroma dată atunci când coaja este consumată.[4] Mezocarpul (albedo) este uscat, alb, subțire, din celule dispuse lax, cu spații mari aerifere.[3] Endocarpul cărnos este format din celule fusiforme mari, vizibile cu ochiul liber, bogate în acizi organici, vitamine etc.

Note

  1. ^ en S. Pao, P. J. Fellers (). „Citrus Fruits | Oranges”. În Benjamin Caballero. Encyclopedia of Food Sciences and Nutrition (ed. a 2-a). Academic Press. pp. 1341–1346. ISBN 978-0-12-227055-0. 
  2. ^ a b c en Milind S. Ladaniya (). „Fruit Morphology, Anatomy, and Physiology”. Citrus Fruit. Academic Press. pp. 103–124. doi:10.1016/B978-0-12-374130-1.X5001-3. ISBN 978-0-12-374130-1. 
  3. ^ a b Nicoleta Ianovici (). „Fructe monantocarpe”. Morfologie și anatomie vegetală - manual de lucrări practice. Timișoara: Editura Mirton. pp. 123–129. ISBN 973-661-925-7. 
  4. ^ en „Fruit Terminology (Part 4)”. Palomar College. Arhivat din original la . Accesat în .