În lumea de astăzi, Ignacy Mościcki este un subiect care a captat atenția a milioane de oameni din întreaga lume. Fie datorită impactului său asupra societății, a relevanței sale în domeniul științific sau a importanței sale în cultura populară, Ignacy Mościcki a devenit o temă de interes universal. De la apariția sa, Ignacy Mościcki a generat dezbateri, cercetări și analize care ne-au permis să înțelegem sfera și dimensiunile sale. În acest articol, vom explora diverse aspecte legate de Ignacy Mościcki, de la originea sa până la influența sa în diferite domenii ale vieții de zi cu zi. Printr-o abordare multidisciplinară, vom încerca să oferim o viziune cuprinzătoare asupra Ignacy Mościcki și a impactului său asupra lumii de astăzi.
Ignacy Mościcki (n. 1 decembrie 1867 – d. 2 octombrie 1946) a fost un chimist polonez, politician și Președinte al Republicii Polone (1926–39). El a fost cel mai longeviv președinte al Poloniei (13 ani).[5]
Ignacy Mościcki s-a născut pe 1 decembrie 1867 în Mierzanowo, un mic sătut de lângă Ciechanów, Polinia. După ce a absolvit școala din Varșovia, el a studiat chimia la Universitatea Tehnică din Riga. Acolo a aderat la organizația poloneză de stânga, Proletariat.
La absolvire, el a revenit la Varșovia, dar a fost amenințat de către poliția secretă țaristă cu închisoare pe viață în Siberia și a fost nevoit să emigreze în 1892 în Londra. În 1896 i s-a oferit un post de asistent la Universitatea din Fribourg din Elveția. Acolo el a patentat o metodă industrială ieftină de producție a acidului azotic.
În 1912 Mościcki s-a mutat la Lviv, unde a acceptat un post de chimie fizică și electrochimie tehnică la Lviv Politehnic.[6] În 1925 el a fost ales rector la Politehnică, dar curând s-a mutat la Varșovia pentru a continua cercetările sale la Universitatea de Tehnologie din Varșovia.
După lovitura de stat din mai 1926 a lui Józef Piłsudski, pe 1 iunie 1926, Mościcki – un asociat de odinioară a lui Piłsudski din Partidul Socialist Polonez – a fost ales președintele Poloniei de Adunarea Națională, după recomandările lui Piłsudski (după ce însuși Piłsudski a refuzat).
Ca președinte, Mościcki a fost subordonatul lui Piłsudski, niciodată nu arată în mod deschis dezacordul din orice aspect al conducerii mareșalului. După moartea lui Piłsudski din 1935, urmașii lui s-au divizat în trei grupuri: cei care-l susțin pe Mościcki ca succesorul lui Piłsudski; cei care-l suștin pe Generalul Edward Rydz-Śmigły; și cei care-l susțin pe prim-ministrul Walery Sławek.
Cu scopul de a-l elimina pe Sławek, Mościcki a încheiat un acord de împărțire a puterii cu Rydz-Śmigły, care l-a văzut pe Sławek ca un actor politic serios până la sfârșitul anului. Ca urmare a acestui acord, Rydz-Śmigły a devenit de facto liderul Poloniei, până la izbucnirea războiului, în timp ce Moscicki rămas în continuare în funcția de președinte.
Mościcki a fost o figură moderată de conducere în regim, fiind menționat ca „guvernul coloneilor”, din cauza prezenței multor ofițeri militari în guvernul polonez. Mościcki a respind multe dintre excesele naționaliste politicianului mai de dreapta Rydz-Śmigły, dar înțelegerea lor a rămas mai mult sau mai puțin intactă.
Mościcki a rămas președinte până în septembrie 1939, când a fost internat în România[7] și a fost forțat de către Franța să demisioneze biroul său. El l-a transmis lui Władysław Raczkiewicz, după ce prima sa alegere a fost respinsă de către guvernul francez.
În decembrie 1939 Mościcki a fost eliberat și lăsat să se mute în Elveția, unde el s-a aflat de-a lungul celui de-Al Doilea Război Mondial. El a murit în casa sa din apropiere cu Geneva pe data de 2 octombrie 1946.
|title=
(ajutor)
Funcții politice | ||
---|---|---|
Predecesor: Maciej Rataj |
Președintele Poloniei 1926–1939 |
Succesor: Bolesław Wieniawa-Długoszowski |
Vacant Următorul titlu deținut de Bolesław Bierut
|