Iliaș Rareș

În lumea de astăzi, Iliaș Rareș a devenit un subiect de mare relevanță și interes. Odată cu progresul tehnologiei și globalizarea, Iliaș Rareș a câștigat o importanță tot mai mare în diferite zone ale societății. De la nivel personal la nivel profesional, Iliaș Rareș a influențat modul în care oamenii interacționează și se relaționează în moduri diferite. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Iliaș Rareș și influența sa asupra vieții noastre de zi cu zi, analizând relevanța sa în diferite aspecte, de la divertisment la sănătate și educație.

Iliaș al II-lea
(Iliaș Rareș)

Domn al Moldovei
Date personale
Născut1531[1] Modificați la Wikidata
Decedat1553 (22 de ani) Modificați la Wikidata
Alep, Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiintoxicație Modificați la Wikidata
PărințiPetru Rareș
Elena Rareș Modificați la Wikidata
Frați și suroriDoamna Chiajna
Ruxandra Lăpușneanu
Ștefan al VI-lea Rareș
Iancu Sasul Modificați la Wikidata
Religieislam
creștinism ortodox​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Domnitor al Moldovei Modificați la Wikidata
Domnie –
PredecesorPetru Rareș
SuccesorȘtefan al VI-lea Rareș
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Chipul lui Iliaș II Rareș de pe tabloul votiv al bisericii Mănăstirii Probota

Iliaș al II-lea Rareș (n. 1531 – d. 1553, Alep, Imperiul Otoman) a fost Domn al Moldovei (3 septembrie 1546 - 11 iunie 1551). A fost fiul mai mare al lui Petru Rareș și al Elenei (aceasta era de neam sârbesc). De asemenea, Iliaș a fost unul dintre puținii domnitori români convertiți la islam.

Familie

A fost fiul mai mare al lui Petru Rareș (1483-1546) și al Elenei Rareș (n. Branković, familie nobiliară de origine sîrbă; aprox. 1490-1553). A fost fratele lui Ștefan Rareș (1531-1552), Constantin (n. 1542) și (Ruxandrei (n. 1538).

Domnie

În timpul domniei lui, Moldova are liniște din partea polonezilor în urma reînnoirii tratatului de alianță cu Sigismund I al Poloniei. Întreprinde o expediție în Transilvania, din ordin turcesc, împreună cu Mircea Ciobanul al Munteniei, care era cumnatul său, împotriva germanilor și a episcopului Martinuzzi, însă expediția este mai mult simulată și fără a avea un rezultat. Restul domniei este un lung lanț de petreceri și desfătări cu tinerii săi sfetnici turci. A fost bănuit de relații bisexuale. Cel care a lansat această ipoteză a fost istoricul Dan Horia Matei, folosindu-se de cronica lui Grigore Ureche, [2][3] care scria "Că avîndu lîngă sine sfetnici tineri turci, cu cari ziua petrecea și să dezmierda, iar noaptea cu turcoaice curvind, din obiceele creștinești s-a îndepărtat".[4]

În cele din urmă, abdică în favoarea fratelui său Ștefan al VI-lea Rareș, se duce la Constantinopol și se convertește la islam, luându-și numele de Mehmet, devenind pașă de Silistra în 1551. Fiind exilat la Bursa, moare, probabil otrăvit, la Alep, Siria, în 1562.

Chipul lui Iliaș Rareș a fost zugrăvit în tabloul votiv al bisericii Mănăstirii Probota, ctitorită în 1530 de tatăl său. După trecerea sa la islam, fața lui Iliaș din tabloul votiv de la Probota a fost înnegrită. [5] Și numele său din pisania bisericii de la Arhiepiscopia Romanului și Bacăului (Roman) a fost șters după trecerea sa la islam.

Note

  1. ^ http://genealogy.euweb.cz/balkan/balkan18.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Cosmin Zamfirache, Voievozii homosexuali ai Moldovei și ai Țării Românești. Radu cel Frumos și Petru Cercel, bănuiți de „blestemății“ sexuale cu sultani și regi occidentali, Adevărul, 23 iunie 2015. Accesat la 23 iunie 2015
  3. ^ Cum s-a transformat Iliaș Rareș în Mehmed-beg: răzbunarea moldovenilor pe „turcirea“ domnitorului, 14 iunie 2016, Nicu Neag, Dorin Timonea, Adevărul, accesat la 17 iunie 2016
  4. ^ Adevărul Voievozii homosexuali ai Moldovei: nepoții lui Ștefan cel Mare și ai lui Alexandru Lăpușneanu ar fi fost atrași de bărbați
  5. ^ „Evenimentul, 27 ianuarie 2007 - "Mănăstirea Probota. "Banca" Moldovei medievale"”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe

  • (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
  • Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
  • (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
  • Rezachevici, Constantin: Cronologia a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001
  • Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 Arhivat în , la Wayback Machine.
  • Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010


Predecesor:
Petru Rareș
Domn al Moldovei
1546 – 1551 		Succesor:
Ștefan Rareș