Astăzi, Imre Horváth (poet) este un subiect de mare relevanță și interes pentru mulți oameni din întreaga lume. Odată cu progresul tehnologiei și globalizarea, Imre Horváth (poet) a devenit un subiect din ce în ce mai prezent în viața de zi cu zi. Fie că este un aspect legat de sănătate, educație, mediu, politică sau societate în general, Imre Horváth (poet) este o problemă care afectează toți oamenii într-un fel sau altul. În acest articol, vom explora în detaliu impactul lui Imre Horváth (poet) și vom discuta despre importanța acestuia în contextul actual.
Imre Horváth (poet) | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1] ![]() Marghita, Austro-Ungaria[1] ![]() |
Decedat | (86 de ani) ![]() Oradea, România ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() ![]() |
Ocupație | jurnalist poet ![]() |
Limbi vorbite | limba maghiară ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Imre Horváth (n. , Marghita, Austro-Ungaria – d. , Oradea, România) a fost un poet maghiar din România.
Tatăl său, István Horváth, era farmacist, iar mama sa, Irén Fráter, provenea dintr-o familie nobilă săracă. Fiind singurul copil al familiei, a crescut într-o atmosferă de frică, anxietate și singurătate și, deși mai târziu și-a găsit tovarăși în societate, experiențele sale din copilărie au devenit caracteristice creației sale poetice și stilului său de viață. În mai 1914, după ce tatăl a cumpărat farmacia din Dej, familia Horváth s-au mutat în orașul de pe malul râului Someș. Aici sunt relatate primele experiențe ale poetului cu cărțile și teatrul; a devenit interesat de poezie ca elev în clasa a V-a, citind creațiile lui Reviczky(d), Vajda și János Arany, dar a fost influențat în principal de poeziile lui Heine din volumul Álomképek. În toamna anului 1923, familia s-a mutat la Oradea, iar el a devenit student la Liceul Gojdu, ale cărui cursuri le-a absolvit în 1925. A lucrat câteva luni ca funcționar privat în biroul unei fabrici de șireturi, la banca Economia și la farmacia Barna.
În septembrie 1927 a fost angajat în redacția ziarului Estilap din Oradea, dar a continuat să ducă o viață grea. A fost concediat în vara anului 1928 și a fost șomer timp de doi ani. În 1930 a cunoscut-o pe Irén Schneller din Szatmári și s-a mutat la părinții ei, timp în care a lucrat pentru publicațiile Szatmári Újság(d) și apoi pentru Szamos(d). S-a întors curând singur la Oradea, iar în iulie 1931 a lucrat din nou la Estilap și din ianuarie 1932 a fost angajat stagiar la Erdélyi Lapok(d). Formarea sa ca poet începe cu această revistă: preotul Károly Pakots i-a publicat aici prima sa poezie. După poezia „Sikátorok” din 1932–33, el a fost prezentat frecvent în suplimentul literar al ziarului și chiar a apărut în rubrica Ki ez? de pe prima pagină.
|title=
(ajutor)