Ion Georgescu

Ion Georgescu
Date personale
Născut	18 ianuarie 1856[1] București, Țara Românească
Decedat	30 noiembrie 1898 (42 de ani)[1] București, România
Înmormântat	Cimitirul Bellu
Cetățenie	România
Ocupație	pictor sculptor
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Studii	Universitatea Națională de Arte București
Pregătire	Karl Storck, Augustin-Alexandre Dumont​, Eugène Delaplanche​, Pierre Auguste Cot​
Profesor pentru	Dimitrie D. Mirea, Frederic Storck, Dumitru Pavelescu-Dimo, Ion Theodorescu-Sion, Constantin Brâncuși, Athanasie Constantinescu
Mișcare artistică	rasism, Societatea „Cercul artistic”
Modifică date / text

Ion Georgescu (n. 18 ianuarie 1856, București, Țara Românească – d. 30 noiembrie 1898, București, România) a fost un sculptor, pictor și acuarelist român.

A studiat la Școala de arte frumoase din București, cu Karl Storck, apoi la Paris, unde a ținut o legătură strânsă cu intelectualii români progresiști. A fost și profesor la Școala de arte frumoase din București, unde i-a avut ca elevi pe Frederic Storck, Dimitrie D. Mirea, Dumitru Pavelescu-Dimo etc.

În lucrările lui Georgescu se regăsește puternica sa formație clasică. Aceasta se observă din primele sale lucrări: „Izvorul” (1879), „Aruncătorul de lance” (1882, turnat în bronz, posibil cea mai importantă lucrare a sa).

Izvorul, o sculptură modelată din ghips patinat, a fost achiziționată de Pinacoteca Statului din București și lucrarea originală, semnată și datată lateral stânga pe plintă Georgesco 1879, a intrat în 1949 la Galeria Națională. Din dorința de a proteja sculptura realizată dintr-un material fragil, în 1961 muzeul a turnat după original o copie în bronz, la Combinatul Fondului Plastic din București.^[2]

Viziunea sa realistă apare mai ales în seria de portrete dedicate unor personalități din cultura română:

• Alexandru Odobescu, 1881
• Mihail Pascaly, 1882^[3]
• Dimitrie Bolintineanu, 1883
• Bustul Iulia Hasdeu, 1889, pe al cărei soclu dăltuiește cuvintele: ”Mai șezi puțin…”.^[4]
• Vasile Alecsandri, 1890
• Mihai Eminescu, 1890. Bustul lui Mihai Eminescu, turnat în bronz la Paris, de către Martin, a fost dezvelit la 11 septembrie 1890, în fața Școlii Primare de Băieți „Marchian” din Botoșani. În perioada interbelică bustul lui Mihai Eminescu a fost mutat în Parcul ,,Vârnav” (actualmente Parcul „Mihai Eminescu”).^[5]

Simțul monumentalității se regăsește în statui precum „Gheorghe Lazăr” (1886) sau „Statuia lui Gheorghe Asachi din Iași” (1887). A executat de asemenea statuile alegorice „Agricultura” și „Justiția”, care împodobesc fațada Băncii Naționale.^[6]

Ion Georgescu s-a ocupat și de pictură și desen, lăsând o serie de remarcabile acuarele. A mai realizat busturile lui Matei Basarab, Vasile Lupu, I.C. Brătianu, C.A. Rosetti, monumente precum cel dedicat „Domniței Bălașa” (1883), creații precum „Răpirea Proserpinei”, „Endymion”.

Ion Georgescu a realizat mulajul basoreliefului aflat pe piatra tombală a lui Mihai Eminescu, din Cimitirul Bellu din București. Schițele originale ale monumentului i-au fost puse la dispoziție de André Lecomte du Noüy, care fusese desemnat inițial să edifice acest monument. Basorelieful reproduce chipul lui Eminescu, așa cum a fost inclus în tabloul ”Junimii”, iar mai târziu în primele ediții Maiorescu, de la editura Soccec. Mihai Tican Rumano a recuperat mai târziu mulajul din ghips, după care s-a turnat basorelieful de la Bellu, piesa aflându-se expusă la Muzeul de Artă Pastică din Câmpulung–Muscel.^[4]

Monumentul funerar al generalului Alexandru Cernat înmormântat în Cimitirul Bellu, din București, fig. 34/7, este altă lucrare a lui Ion Georgescu.

• Ion Georgescu - Sculptură reprezentativă - Izvorul din curtea Palatului Regal din București (1961)
• 
• 
• 
• 

Aruncătorul de lance / Endymion la vânătoare (1884/1886), bronz, 1.52m, de la Muzeul Național de Artă al României

Imagine publicată în Literatură și artă română
(aprilie 1899)

Aruncătorul de lance / Endymion la vânătoare (1884/1886), bronz, 1.52m, de la Muzeul Național de Artă al României

Copilă rugându-se (1881), bronz, 88.5m, de la Muzeul Național de Artă al României

Expoziții persoanle:

• 1882 - Sala Stavropoleos (împreună cu G.D. Mirea), București;
• 1956 - Expoziție retrospectivă, Muzeul Național de Artă al României, București.

Expoziții de grup:

• 1879, 1880, 1882, 1883 - Salonul din Paris, Franța;
• 1880 - Expoziția Societății „Concordia română”, București;
• 1881, 1894, 1895, 1896, 1897, 1898 - Expoziția Artiștilor în Viață, București;
• 1906 - Expoziția Generală Română, București;
• 1928 - Expoziția retospectivă a artiștilor români pictori și sculptori din ultimii 50 de ani, Ateneul Român, București;
• 1930 - Expoziția de artă românească, Haga, Olanda;
• 1982 - Expoziția Între norma clasică și inspirația romantică, Muzeul Național de Artă al României, București.

Ion Georgescu - Sculptură reprezentativă - Portret de femeie, teracotă, de la Muzeul Național de Artă al României

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
  David de Gian Lorenzo Bernini - Vezi articolul David (Bernini)

• Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
• Saur, Saur Allegemaine Kunstlerlexikon. Die Bildenden Kunstler aller Zeiten un Volker, 51, K.G. Saur München-Leipzig, 2006.
• Vlasiu, Ioana (coord.), Dicționarul sculptorilor din România. Secolele XIX-XX, vol. I, lit. A-G Arhivat în 3 martie 2016, la Wayback Machine., Editura Academiei Române, București, 2011, pp. 228 - 230.
• Ionescu, Grigore, București (ghid artistic și turistic), București, 1938.

• ro Dicționarul sculptorilor din România, secolele XIX-XX, VOL. I Arhivat în 3 martie 2016, la Wayback Machine.
• ro Un secol de sculptură românească Arhivat în 15 octombrie 2019, la Wayback Machine.

Portal Artă