În lumea de astăzi, Ion Rusu Abrudeanu este un subiect care a căpătat o mare relevanță în diverse domenii. De la știință la cultura populară, Ion Rusu Abrudeanu a captat atenția experților și a publicului larg. Pe măsură ce trece timpul, Ion Rusu Abrudeanu continuă să fie un subiect de interes și dezbatere, influențând atât deciziile individuale, cât și politicile publice. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Ion Rusu Abrudeanu, implicațiile sale și impactul său asupra societății actuale. Printr-o analiză aprofundată, încearcă să facă lumină asupra acestui subiect fascinant și a relevanței sale pentru viața noastră de zi cu zi.
Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
Ion Rusu Abrudeanu | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 14 decembrie 1870 Abrud-Sat, județul Alba |
Decedat | (63 de ani) București |
Înmormântat | Cimitirul Bellu ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | Publicist, politician |
Limbi vorbite | limba română[1] ![]() |
Activitate | |
Partid politic | PNL |
Modifică date / text ![]() |
Ion Rusu Abrudeanu (n. 14 decembrie 1870, Abrud-Sat, județul Alba – d. 21 august 1934, București) a fost publicist, om politic, deputat și senator român.
A urmat cursurile școlii primare în localitatea natală, apoi a urmat cursurile secundare la Brad, Sibiu și Brașov. A luat bacalaureatul în anul 1888.
A început activitatea publicistică în anii 1890-1891. A refuzat să se înroleze în armata austro-ungară și s-a refugiat în România. A colaborat la mai multe publicații, printre care "Timpul", "Conservatorul", "Adevărul" și "Dimineața". Între 1900-1914 și-a condus propria revistă, "România ilustrată", în paralel cu colaborarea la alte gazete.
Înainte de anul 1916 a militat pentru intrarea României în Primul Război Mondial alături de Antanta. Pentru aceasta a fost declarat "persona non-grata" de către mareșalul german Anton Ludwig August von Mackensen după semnarea Păcii de la Buftea în anul 1918. După încheierea Primului Război Mondial a intrat în politică, devenind membru al Partidului Național Liberal. A fost ales deputat în anul 1920, iar între 1931-1932 a fost senator de Alba. A murit pe 31 august 1934 la București, fiind înmormântat în Cimitirul Bellu.