Jitnicer

În articolul următor, vom aprofunda subiectul Jitnicer, un subiect care a devenit relevant în ultima vreme și despre care se vorbește din ce în ce mai mult. Jitnicer este un subiect care acoperă o gamă largă de aspecte, de la istoria și evoluția sa până la impactul său asupra societății de astăzi. Pe parcursul acestui articol, vom explora diferite perspective și abordări asupra Jitnicer, analizând cauzele, efectele și posibilele soluții ale acestuia. În plus, vom examina rolul pe care îl joacă Jitnicer în diferite domenii, de la politică la cultura populară și influența sa asupra vieții noastre de zi cu zi.

Jitnicer este un termen care desemna o dregătorie în Evul Mediu românesc care se ocupa de depozitele de grâne.

Prima menționare a acestei dregătorii a fost într-un text din 1558, cu referire la o „Cruce dăruită m-rii Neamț de Cârstea jitnicerul Sucevei și soția lui Maria”.[1]

În sec. al XVI-lea jitnicerul figura printre „slugile domnești”, nu printre dregători. În sec. al XVII-lea jitnicerul ajunge mare dregător – al 7-lea mare dregător din starea I a boierilor de divan, după marele sluger și înaintea marelui pitar (Dimitrie Cantemir). În sec. al XVIII-lea, rangul marelui jitnicer era acela de boier de clasa a II-a, fiind al 17-lea din această categorie. Atribuțiile lui erau în legătură cu strângerea, păstrarea și distribuirea cerealelor după necesități. În sec. al XIX-lea marele jitnicer a rămas boier fără dregătorie, adică numai cu titlu.[2]

Note

  1. ^ Nicolae Iorga, Contribuțiuni la istoria bisericii noastre, București, 1912, p. 12.
  2. ^ Instituții feudale din Țările Române. Dicționar, p. 256

Bibliografie

  • Stoicescu, Nicolae (), Dicționar al Marilor Dregători din Țara Românească și Moldova în sec. XIV-XVII, București: Editura enciclopedică română, p. 8